UN SCANDAL CONTINUU – Cosmin Stefanescu
http://studiidacologice.com/2008/05/10/cosmin-stefanescu-ocultarea-istoriei-neamului/
O serie impresionantă de artefacte a fost catalogată, fără să fie cercetată în prealabil, ca fiind falsuri fără valoare istorică. Astfel mintenaş au fost fabricaţi câţiva ţapi ispăşitori pentru a ascunde adevărul falsificării sau furtului acestor aşa zise… făcături. Mistificarea unor date s-a făcut în cazul tăbliţelor de la Sinaia şi în multe altele. Mai mult, acestea fiind catalogate drept falsuri, au fost vitregite de şansa de a fi văzute expuse la muzeu dar au fost depozitate/aruncate de-a valma în subsolul Muzeului Naţional de Arheologie din Bucureşti în nişte coşuri de nuiele timp îndelungat. În momentul de faţă există două tabere: -Unii care încearcă să discrediteze piesele cum ar fi în Proiectul Limbilor Thraco-Daco-Moesiene – un site al lingvistului Sorin Olteanu în care acesta conchide că tăbliţele sunt falsuri fără să le studieze atent . -Un alt grup încearcă să dezgroape adevărul ascuns în întunericul istoriei. Aceştia sunt Dr.Săvescu, preşedintele „Societăţii Dacia Revival Internaţional”,Dan Romalo cu remarcabila carte „Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?”, Adrian Bucurescu în „Tainele tăbliţelor de la Sinaia”, Dumitru Manolache cu „Tezaurul dacic de la Sinaia”.
Dacă dorim să găsim informaţii despre aceste piese le putem căuta pe site-ul lingvistei Aurora Peţan http://bibliotheca-dacica.ro , în care aceasta susţine autenticitatea artefactelor. Dintre contestatari s-au ridicat voci în decursul timpului care au afirmat că autorii “falsurilor” ar putea fi Bogdan Petriceicu Haşdeu sau Nicolae Densuşianu, etc.
Regele Carol I, în 1875 a reuşit să schimbe un teren din Bucureşti pentru un teren din Poiana Văcăriei care aparţinea Mânăstirii Sinaia, teren unde aveau să apară în timp Castelele Peleş şi Pelişor. Se pare că la momentul începerii excavaţiilor pentru construirea Peleşului s-au descoperit numeroase piese din aur inscripţionate în relief într-o limbă total necunoscută. După ce i s-au făcut copii în plumb, tezaurul a fost topit la comanda lui Carol I şi transformat în fonduri necesare finalizării construcţiei. Pe replicile pieselor de tezaur există imagini în clar ale cetăţii dacice Sarmizegetusa Regia lucru care la vremea respectivă (anul 1879) era chiar imposibil dacă am ţine cont de cei care le consideră falsuri deoarece aceasta nu fusese încă descoperită. Descoperirea acestui templu dacic cât şi dezvelirea lui avea să se petreacă mult mai târziu, mai precis la finele anilor ‘50 de către arheologul I.H. Crişan. Tot pe aceste tăbliţe mult contestate mai apar imgini ale vechilor daci, scrieri încifrate şi chiar Şarpele Tomitan nedescoperit în acele vremuri. De aici nu putem trage decât o concluzie şi aceasta este că există anumite facţiuni care nu urmăresc decât interese meschine şi nu doresc să se cunoască adevărurile conţinute de aceste tăbliţe. Din motivele pe care le-am enunţat mai sus, tezaurul de la Sinaia nu numai că nu a fost studiat, înregistrat, inventariat timp de o sută de ani, dar a mai fost şi prădat până când nu au mai rămas decât câteva piese. Mă întreb aşa, într-o doară, dacă tot au considerat aceste artefacte nişte falsuri ordinare de ce acei muzeografi care erau plătiţi să le protejeze “au avut grijă” să le valorifice în întreaga lume.
METAMORFOZE 