DISCREŢIE

de I. L. CARAGIALE

 

Nu vreau să ştii că te iubesc;
Voi suferi tăcut, discret –
Cochetele despreţuiesc
Pe-un franc poet!

Da-n veci închipuirea ta
Din sufletul meu n-o să moară,
Şi nimănui n-oi arăta
A mea comoară…

Căci te iubesc, deşi nu-ţi spun:
Nu! n-ai s-o afli niciodată…
Şi arz de dorul tău nebun,
Mult adorată;

Dar tac, nu-ţi spun că te iubesc:
Ştiu bine că pe-un franc poet
Cochetele-l despreţuiesc…
Tac – sunt discret!

Reclame

CONJUGALĂ

Const. MIU

În astă eră militară

Vom decreta sub cer anost:

Să ne iubim în avant-post –

Eu vânător, iar tu – o fiară.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Continuă lectura

ECOU DIN VARĂ

Const. MIU

Paşii tăi – ecou din vară

Pe alei răsună rar

Şi aş vrea să mi se pară

Că-i tot vară-n calendar.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Amintiri îngălbenite

Ce se scutur vrând, nevrând,

Lăsând vise ne-mplinite,

Inima tot suspinând.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Paşii tăi – ecou din vară

Urma ploile le-a şters

Şi aş vrea să mi se pară,

Ascultând acelaşi mers…

CEASUL INIMII

Const. MIU

Aşa ceas Londra nu are,

Căci nu are-asemănare.

Ceasul inimii te plânge,

Baţi secundele de sânge.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ceasul inimii măsoară

Sufletul rămas afară…

N-a găsit el nicio turlă

Iar singurătatea-i urlă!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S-o găsi ceasornicar

Arcul ca să îi întoarcă

Şi ca bunul gospodar

Mustul orei să i-l stoarcă!

ARIPĂ DE DOR

Const. MIU

Aripă de dor aprins,

Peste sufletu-mi pustiu

Scutură din pomul nins

Numai boabe de-argint viu!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aripă de dor hai-hui,

Peste inima-mi beteagă

Lacrima de foc să pui

Pentru setea mea întreagă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aripă de dor ascuns,

Peste ochii ei tu toarnă

Verdele-mi de nepătruns,

Primăvara de-i întoarnă!

SCARĂ SPRE CER

Const. MIU

Scara mea la cer nu urcă,

Îngerii mai mult mă-ncurcă…

Ca s-ajung singur în rai,

Inimii penaj să dai!

 

Trepte rupte are scara,

N-o să ţină neam povara!

Chiar urcuşul de mi-e drag,

Frică mi-e că o să cad!

 

De urcat, o fac în vise

Şi mă urc cu mâini întinse…

Întrebare într-o doară:

Scara urcă sau coboară?