Const. MIU
Lumina Învierii
S-aprindă-n astă noapte
O candel’-a iertării
Rostită doar în şoapte…
Sufletul precum o iască
Ce-şi aşteaptă doar amnarul,
Să-şi golească tot amarul;
Scânteiând, iubirea crească!
Ea apoi să se reverse
Peste inima pereche;
Patimile fie şterse,
Nouă – inima cea veche!
