Mira TULBURE – poezii

Divina Commedia

 

Nu știu dacă îți poți imagina

Cum se vede lumea de aici, de sus

De pe țărmul pierdut al cerului

Unde îmi țes pânza

Ca un arhitect de spații goale

Încă de la începuturile pământului

De când m-a creat Dumnezeu

În ziua a șasea

 

Nu știu dacă îți poți imagina

Cum se vede de aici, din înalturi

Când ca niște nisipuri mișcătoare

Vă înghit păcatele

Mușcând din frăgezimea cărnii voastre

Cu lăcomie nestăvilită

 

Nu știu dacă mă puteți auzi

Când râd de voi ore în șir

După ce îmi cumpăr bilet în primul rând

Și vin la spectacol

Deși încă nu știu care e preferatul meu

 

Îmi place să vă privesc autoflagelarea

Și sunt nelipsit de la vechea piesă

În care încercați să fiți inocenți

Loiali și naivi

 

Comedie…

Oricum, buni actori

Uneori aproape vă cred

 

Îmi place când se schimbă rolurile

Și pot să spun că e mai bine aici, sus

E mai amuzant să fii păianjen          

Între oameni

Decât om între păianjeni

 

Post tenebras lux

 

Pe umeri și în păr

Încă mai am bucăți de cer

De când ai smuls din el stelele

Și ai plecat cu ele

 

Acum te las să-ți odihnești tâmplele

Pe umerii altcuiva

Și să-ți ningi necuvintele

Peste creștetul alteia.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s