Divina Commedia
Nu știu dacă îți poți imagina
Cum se vede lumea de aici, de sus
De pe țărmul pierdut al cerului
Unde îmi țes pânza
Ca un arhitect de spații goale
Încă de la începuturile pământului
De când m-a creat Dumnezeu
În ziua a șasea
Nu știu dacă îți poți imagina
Cum se vede de aici, din înalturi
Când ca niște nisipuri mișcătoare
Vă înghit păcatele
Mușcând din frăgezimea cărnii voastre
Cu lăcomie nestăvilită
Nu știu dacă mă puteți auzi
Când râd de voi ore în șir
După ce îmi cumpăr bilet în primul rând
Și vin la spectacol
Deși încă nu știu care e preferatul meu
Îmi place să vă privesc autoflagelarea
Și sunt nelipsit de la vechea piesă
În care încercați să fiți inocenți
Loiali și naivi
Comedie…
Oricum, buni actori
Uneori aproape vă cred
Îmi place când se schimbă rolurile
Și pot să spun că e mai bine aici, sus
E mai amuzant să fii păianjen
Între oameni
Decât om între păianjeni
Post tenebras lux
Pe umeri și în păr
Încă mai am bucăți de cer
De când ai smuls din el stelele
Și ai plecat cu ele
Acum te las să-ți odihnești tâmplele
Pe umerii altcuiva
Și să-ți ningi necuvintele
Peste creștetul alteia.
METAMORFOZE 