TE IUBESC!
Dorul de zâmbetul tău îmi arde
Fiecare ţesut al inimii,
Dorul de vocea ta imi răsună
De fiecare dată când trăiesc.
Mi-ai cucerit cetatea sufletului
Când eu visam doar la fluturi zburând
Şi ai ars-o din temelii cu iubirea
Pe care mi-ai implantat-o în suflu.
Clipele lungi îmi seceră trupul,
Iar tot ceea ce-mi trece prin minte acum
Sunt doar două cuvinte dulci
Ce formează o adevărată sonată
În sufletul meu călător:
TE IUBESC!
PARADISUL ASCUNS
Privesc în ochii tăi
Şi văd paradisul ascuns,
Îngrădit şi încuiat
Cu lacătul buzelor tale.
Încerc să-l deschid,
Să sparg încuietorile ruginite
Căci n-a mai pătruns nimeni
Şi într-un final reuşesc.
Toate porţile au fost deschise.
Intru în cetatea inimii tale,
Iar de acolo numai moartea
Mă mai poate scoate.
ÎN IARNĂ…
Într-un vals de petale îngheţate
Privirea mea se învârte,
Iar gerul pătrunde asfaltul
Care odinioară vibra
Sub scrutările aspre
Ale soarelui.
Din cerul brăzdat de stele
Ninge peste sufletul meu
Argintat de iubirea lui.
Visez la zilele asfinţite
În care aşteptam tremurând,
Sub bradul împodobit frumos
Fericirea vârstei de aur.
Însă acum singură alinare
A iernii încărcate cu amintiri
E doar să privesc la nesfârşit
Întinsul neant de zăpadă.
DESPRE MINE…
Sunt un petic rupt din speranţă
Pe care îl încolţeşte curiozitatea
Ce mă face să cutreier
Fiecare punct de pe hartă.
Sufletul meu vrea să zboare
Cu aripile de azur
Dincolo de orizonturi.
Sunt o fiinţă transparentă
Ale cărei sentimente
Sărută fiecare colţ de Rai.
Dar nimeni nu poate înţelege
Ce frământări îmi inundă inima.
METAMORFOZE 