Suflet în ramă

Mihaela BOTEZATU

 

De dor mânată, am plecat

Tot străbătând coline;

Prin zări albastre am umblat

Să fur un strop din tine.

 

Lumina ta pe cap cunună

Am pus-o ca să-mi ţie

Dulceaţa nopţii, praf de lună

Pe tâmple să-mi adie.

 

Şi mâna ta încet să cadă

Pe umerii-mi plăpânzi,

Tristeţea să nu se mai vadă

În ochii-ţi încă uzi…

 

Să mă cuprinzi cu braţele,

O clipă-n infinit,

Să îmi îngâni speranţele

La veacul din zenit.

 

Rămâi alături, nemişcat

Când lumea se destramă;

Rămâi aşa cum te-am aflat,

Să-ţi pun sufletu-n ramă.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s