POEZIA CA MIRACOL AL ZBORULUI

Prof. Dr. Const. MIU

 „…încerc să fur o pană/ Din aripa lor (a îngerilor – n. n.)/ Ca s-o înmoi/ În cerneal din argintul cerului/ Și să scriu despre miracolul lumii!” Așa își încheie Petra-Ana Mirică-Bobiț ultima poezie a plachetei Poezii din suflet (Editura Pax Aura Mundi, Galați, 2014).

La cei 10 ani ai săi, această micuță creatoare din Galați se poate mândri cu mai multe premii literare, naționale și internaționale, ultimul și cel mai nou – poate cel mai valoros de până acum – fiind Premiul de excelență – Ion Faiter – la Concursul de creație literară ARIPI DE DOR, ediția a X-a, Meedgidia, 7 iunie, 2015.

Ea însăși un înger cu ochi nenumiți de verzi, Petra-Ana Mirică-Bobiț are predilecție pentru două motive literare – zborul și primăvara – prezente mai cu seamă în cea de-a doua plachetă – O lume de poezie (Editura Pax Aura Mundi, Galați, 2015).

De altfel, motivul zborului este subînțeles în versurile citate de noi la începutul acestor considerații. Acesta presupune aspirația micuței creatoare spre înalt – lumea îngerilor, lumea perfecțiunii.

În lumea poeziei, Petra-Ana își definește sinele creator astfel: „Eu sunt un fluturaș/ Care zâmbește, în zborul său/ (…) Și zâmbesc la gândul dulce/ Că voi sorbi din licoarea dunăreană/ Raza de soare și nectarul florilor de tei” (Gânduri din orașul meu, în Poezii din suflet, p. 7).

În a doua plachetă – O lume de poezie – motivul zborului este subsumat devenirii de sine: „Eu vin din sărutul îngerilor/ Care m-au țesut din Lumină./ Mi-au picurat în suflet stropii din Scânteia Divină/ Și m-am transformat în Gând Frumos,/ Zburând ca un fluture către Lume ” (Viaață, p. 51).

Dar motivul zborului îi prilejuiește micuței creatoare din Galați un alt miracol: cel al cunoașterii, acesta din urmă fiind în relație directă cu miracolul primăverii: „Sunt un gândăcel mic/ (…) Privesc la cer și zăresc norii de argint  de toate/ formele, toate mărimile./ Îmi întind aripioarele și îmi încep zborul/ Peste întreg orașul meu drag./ Mă uit în jos și văd bătrâna Dunăre/ Care-l primește între brațele ei/ Pe strălucitorul Siret./ Mă încântă florile de tei/ Ce-și răspândesc mireasma/ Ca o mantie infinită peste întregul oraș./ Mi-aș dori să păstrez miracolul primăverii în/ inimă. ” (Un gândăcel, p. 23). Este aici o adevărată geografie și botanică spirituală, ce-și găsește locul pe harta inimii creatoarei.

De aceea, putem considera poezia Petrei-Ana Mircă-Bobiț, din cele două plachete, drept un MIRACOL AL ZBORULUI spre perfecțiune, prin cunoaștere, inclusiv a sinelui creator.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s