Suflet în ramă

Mihaela BOTEZATU

 

De dor mânată, am plecat

Tot străbătând coline;

Prin zări albastre am umblat

Să fur un strop din tine.

 

Lumina ta pe cap cunună

Am pus-o ca să-mi ţie

Dulceaţa nopţii, praf de lună

Pe tâmple să-mi adie.

 

Şi mâna ta încet să cadă

Pe umerii-mi plăpânzi,

Tristeţea să nu se mai vadă

În ochii-ţi încă uzi…

 

Să mă cuprinzi cu braţele,

O clipă-n infinit,

Să îmi îngâni speranţele

La veacul din zenit.

 

Rămâi alături, nemişcat

Când lumea se destramă;

Rămâi aşa cum te-am aflat,

Să-ţi pun sufletu-n ramă.

Reclame

POEZIA CA MIRACOL AL ZBORULUI

Prof. Dr. Const. MIU

 „…încerc să fur o pană/ Din aripa lor (a îngerilor – n. n.)/ Ca s-o înmoi/ În cerneal din argintul cerului/ Și să scriu despre miracolul lumii!” Așa își încheie Petra-Ana Mirică-Bobiț ultima poezie a plachetei Poezii din suflet (Editura Pax Aura Mundi, Galați, 2014).

La cei 10 ani ai săi, această micuță creatoare din Galați se poate mândri cu mai multe premii literare, naționale și internaționale, ultimul și cel mai nou – poate cel mai valoros de până acum – fiind Premiul de excelență – Ion Faiter – la Concursul de creație literară ARIPI DE DOR, ediția a X-a, Meedgidia, 7 iunie, 2015.

Ea însăși un înger cu ochi nenumiți de verzi, Petra-Ana Mirică-Bobiț are predilecție pentru două motive literare – zborul și primăvara – prezente mai cu seamă în cea de-a doua plachetă – O lume de poezie (Editura Pax Aura Mundi, Galați, 2015).

De altfel, motivul zborului este subînțeles în versurile citate de noi la începutul acestor considerații. Acesta presupune aspirația micuței creatoare spre înalt – lumea îngerilor, lumea perfecțiunii.

În lumea poeziei, Petra-Ana își definește sinele creator astfel: „Eu sunt un fluturaș/ Care zâmbește, în zborul său/ (…) Și zâmbesc la gândul dulce/ Că voi sorbi din licoarea dunăreană/ Raza de soare și nectarul florilor de tei” (Gânduri din orașul meu, în Poezii din suflet, p. 7).

În a doua plachetă – O lume de poezie – motivul zborului este subsumat devenirii de sine: „Eu vin din sărutul îngerilor/ Care m-au țesut din Lumină./ Mi-au picurat în suflet stropii din Scânteia Divină/ Și m-am transformat în Gând Frumos,/ Zburând ca un fluture către Lume ” (Viaață, p. 51).

Dar motivul zborului îi prilejuiește micuței creatoare din Galați un alt miracol: cel al cunoașterii, acesta din urmă fiind în relație directă cu miracolul primăverii: „Sunt un gândăcel mic/ (…) Privesc la cer și zăresc norii de argint  de toate/ formele, toate mărimile./ Îmi întind aripioarele și îmi încep zborul/ Peste întreg orașul meu drag./ Mă uit în jos și văd bătrâna Dunăre/ Care-l primește între brațele ei/ Pe strălucitorul Siret./ Mă încântă florile de tei/ Ce-și răspândesc mireasma/ Ca o mantie infinită peste întregul oraș./ Mi-aș dori să păstrez miracolul primăverii în/ inimă. ” (Un gândăcel, p. 23). Este aici o adevărată geografie și botanică spirituală, ce-și găsește locul pe harta inimii creatoarei.

De aceea, putem considera poezia Petrei-Ana Mircă-Bobiț, din cele două plachete, drept un MIRACOL AL ZBORULUI spre perfecțiune, prin cunoaștere, inclusiv a sinelui creator.

Domnului prof. dr. scriitor Miu Constantin

Revistei „Metamorfoze” nr. 150

Felicitări pentru tot ce aţi reuşit să faceţi în numele limbii şi literaturii române în cadrul Liceului „Nicolae Bălcescu” prin excelenta revistă literară „Metamorfoze” prin adevăratul concurs literar „Aripi de dor„ în care aţi promovat doar valorile literare la început de drum, demne de acest lucru.

SAM_0005

SAM_0013

SAM_0028

SAM_0036

SAM_0042

SAM_4057

Felicitări pentru Premiul I  la Concursul Naţional pentru publicaţii şcolare „Media Junior” pe 2013 – 2014. Este o mare performanţă, ţinând cont că este un premiu naţional iar premiile s-au dat pentru valoarea literară a publicaţiilor.

SAM_4090

SAM_4083

SAM_4081

SAM_4069

Felicitări pentru nr.150 al revistei, pentru cei 25 de ani de existenţă, felicitări dumneavoastră şi colectivului redacţional, tuturor sponsorilor care v-au fost alături fie şi cu un gând luminos.

SAM_4069 SAM_9993

SAM_9987

SAM_4127 SAM_9982 SAM_9988 SAM_9989

Felicitări tinerilor talentaţi şi de excelenţă de la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Medgidia de care cu atâta dragoste şi înţelepciune vă ocupaţi și care s-au atașat sufletește de domnia voastră. Fericiţi tinerii care se pot bucura de un profesor doctor scriitor de excepţie ca dumneavoastră.

SAM_4123 SAM_4125

Felicitări părinţilor care îşi încurajează copiii să aleagă lumea artei şi culturii. Cât mai multe realizări şi cât mai mulţi prieteni creatori şi iubitori de cultură să vă fie alături.

Cu prietenie şi admiraţie, Emilia Dabu şi Clubul Artelor „Solteris” Mangalia 2015.

O, Sheherezadă

Mihaela BOTEZATU

Cu ochii flămânzi, cu inima grea,

Aştept o lumină din ochii-ţi să cadă,

Din părul brodat cu bucle de nea,

Să vin să te văd, o, Sheherezadă.

 

Poveştile tale mi-au deschis ani-lumină,

Iar buzele mele te cântă cu dor;

Un dor de privire din bolta senină,

De mâna ta caldă, a vieţii pridvor.

 

Spuneai slove dulci, unite de vrajă

Ca ochii mei grei să-I umpli de tihnă,

Să-mi stai mai apoi o noapte de strajă,

Să nu oboseşti, să nu ceri odihnă.

 

 

Şi-apoi să-mi săruţi fruntea cam creaţă

Căci visul cu zmei şi cu zâne mă lua,

Şi-mi dădeai  prin iubire crâmpeie de viaţă,

Când trupu-mi zăcea sub aripa ta.

 

Mai vino azi, dragă, iubită Crăiasă,

Mă du mai departe, cu tine tu ia-mă!

Mi-e dor de-ntâlnirea cu tine de-acasă,

Tu, scumpă, frumoasă, pe veci a mea mamă!

poezii de Ela CRÎNGAȘU

Timp

Dincolo de septembrie,
octombrie.
noiembrie
Se afla o lume-ntreaga.
Dincolo de fosnetul frunzelor
ce-astupa pasii ingalbeniti
ai batranetii,
ingerii picteaza pe sub
genele Domnului
rasete de copii.
Dincolo de frigul ce tese
vant in oase,
Salasluieste caldura
ultimei primaveri.
Pe sub mirosul
de plete uscate-ale copacilor,
Pamantul inghite zile,
pamantul naste ani.
Pe sub cer lacrimeaza
timpul integral,
Iar dincolo de cer…
infinitul.

 

Regasire

Din pieptul tanar al primaverii

soarele smulge-un zambet si

il picteaza razelor pe gene.

Cu-ntelepciune le sopteste

Sa zboare-n lumea trecatoare

a celor de azi.

Si razele se-nfing in buzele-mi

tinere, secate de rabdare.

Le sorb cu cainta si

Simt in gatlej o pana de inger.

Si-o soapta divina-ntre hotarele fiintei.

Se joac-o lumina cu crampeie

din mine,

simt linistea asta cum apune prin vene,

cum creste un ,,maine”-n urechea-nghetata.

O, batran cantec al preaiubitei naturi! ,

preaiubita Prima vara soptita de Dumnezeu

firelor de iarba de sub pasii celor dintai pacatosi;

Injunghie tristetea cu-o ramura

de cer

Si umple golul cu dulceata de copil

mugurilor beti.

Rasari din nou in zilele de iarna,

soare!

 

Versuri

Un pic de sare pe ochi

şi totul pare mai dulce

ca de obicei.

Curcubeu pe retină

şi păsări pe coarda vocală

în totală opoziţie cu

starea mea de spirit din

orice zi a anului.

Aberaţii scrise de o venă

cu fluturări târzii…

Pare ca ruptă din cer

bătaia asta de palme,

par amestecate toate

gândurile astea băute.

Pe umăr îmi plouă

cu invidie şi

subiectul următor e

generaţia următoare

si copiii copiilor prinşi

în poveşti cu roboţi.

Rime în vene,

paşi vorbitori,

asalturi de „poate“.

 

Copil lăsat în urmă

 

Şi am uitat să-mi strâng păpuşile

de pe covorul eteric al verii.

M-am împiedicat de ele,

chiar astăzi, 09.10,

univers paralel cu ziua de ieri.

În jur de 9 ani de la moartea copilăriei.

Mâini pierdute după canapele

roase de amintiri. Au trecut.

Ochii albaştri, părul galben…

Dezorientată într-o gaură

de vierme, aproape am plâns la

auzul cuvântului „bunicule“.

Copacul din spatele casei,

asfaltat în eternitate,

umeraş de vise puerile

ce-mi ţinea de urât

când alergam vampiri minusculi

cu prietenii mei coloraţi,

acum îmi bate în geam.

Dar nu se desprinde copila

asta pesimistă de mine,

nu mă lasă să-mi pieptăn păpuşa.

Nu ştiam că voi creşte şi

n-o să mai aud poveşti

cu final fericit.

 

 

Ştiu

Flori de răsărit

în grumaz obosit,

 

venele pompează

sânge cu miros

de începuturi.

Păsări îngropate

în curtea vecinului.

La cinematograf rulează

o peliculă veche.

Să cadă cortina!

Închidem ochii,

aşteptăm adeverirea scrierilor

biblice.

Până atunci…

Strigam la refexii fara pata.

LAUREAŢII CONCURSULUI INTERNAŢIONAL DE POEZIE

DR. NICHOLAS ANDRONESCO—ETERNITATEA, ediția a III-a, 2015

THE INTERNATIONAL POETRY CONTEST

LE CONCOURS INTERNATIONAL DE POÉSIE

 

Sub egida ORGANIZATORILOR:

ŞCOALA ROMÂNĂ, STAMFORD, CONNECTICUT, SUA

LITERATURA ŞI ARTA, CHIŞINĂU, REPUBLICA  MOLDOVA

LUMINA POETRY & LITERARY SOCIETY, STAMFORD

VOCEAUNIRII.ORG, TORONTO, CANADA

LUMINA PUBLISHING HOUSE, STAMFORD

JURIUL

 

POET & DOCTOR                     POET & ACADEMICIAN          POET & PUBLICIST

NICHOLAS ANDRONESCO    NICOLAE DABIJA                      IACOB CAZACU

PRESIDENT & CEO                   JURY MEMBER                          JURY MEMBER

 

CATEGORIA – PATRIOTISM

 

PREMIUL II

GALINA MARTEA / ŢARA MEA CU NUME „DURERE, RĂBDARE” / Amsterdam, Olanda

DIMITRIE DOROHOIANU / LA COLŢURILE VREMII / Oraş Titu, Romania

 

PREMIUL III

CRINA DECUSEARĂ BOCŞAN / PATRIA/  România

ALLA TONU / O, ŢARA MEA / Parma, Italy

ADRIAN PULPĂ / IERNI BUCOVINENE / Suceava, România

 

 

CATEGORIA – CUNOAŞTERE ŞI IUBIRE

 

 

PREMIUL III

 

MARIANA EFTIMIE KABBOUT / PLIN DE GOL / România

VALENTINA BANARU – CUREVICI / MAI SUNT, Soroca, Republica Moldova

CRISTIAN EMANUEL ŞTEFĂNESCU / FILOZOFIE / Câmpulung Muscel, România

 

 

CATEGORIA – MODERNISM

 

PREMIUL II

ADRIAN – NICOLAE POPESCU / ALERGÂND DUPĂ CUVINTE / Rădăuţi, România

GEORGE BĂDĂRĂU / CE-AR FI DACĂ… / Iaşi, România

 

PREMIUL III

GELA ENEA / STEAG ALB ÎNTR-UN CÂNTEC NEGRU / Craiova, România

 

 

 

 

CATEGORIA – RECUNOŞTINŢĂ

 

PREMIUL II

VICTOR IGNAT / MARELE ACTOR AL NEAMULUI DUMITRU CARACIOBANU/  Chişinău,  Republica Moldova

 

PREMIUL III

VICTORIA BOBEICĂ / ÎN LIMBA MEA / Călăraşi, Republica Moldova

ION DANIEL COTOVIŢCHI / FERICIŢII /  Chişinău,  Republica Moldova

 

 

CATEGORIA – ENGLISH

 

PREMIUL III

VALERIA MATCIAC / TO BUILD HAPINESS IN ME / Chişinău, Republica Moldova

 

 

CATEGORIA – PREMIUL SPECIAL

 

ŞCOALA ROMÂNĂ, STAMFORD, CONNECTICUT, USA

ANA MUNTEANU DRĂGHICI / ALFABETUL TĂCERII / Chicago, USA

 

WWW.VOCEAUNIRII.ORG, CÂMPUL ROMÂNESC, CANADA

MADELEINE DINA / DOR DE GLORIE / Bucureşti, România

poeme semnate de Angi CRISTEA – Craiova

downloadfile

 

 

 

 

 

 

 

 

Verde crud

oho ce sentimente-mi cad

pe coapse sau pe zvelta gleznă
când de lumină mă dezbrac
în sfânta, tăinuita beznă!

se sting pe pielea-mi de sidef
toți îngerii de alb seduși
ehei ce verde crud imberb
îmi înflorește-n corcoduși

roiesc în plete corbi de timp
cu dor de alge si de mare
tresaltă sânii albi perfid
respiră norii aer sare

 

Culori de apă

 

stentul din inima mea împarte cu regina-nopții plăcerea de a respira
el știe când nesomnul mă unge cu vise iar luminatorul cerului
rămâne deschis
la oricare pian degetele amorțesc pe claviatura cu suflete de nichel
dar la orga neacordată din sufletul meu hedonist se cântă
partitura nopților

numai atunci când lumea din tine înflorește emoțiile arborescent
miroase a oglinzi paralele a distanțe trasate sub formă de eșichier
a despărțiri de fum între ape în cascade
liniștea lunii se rostogolește pe scările de pământ
cât nisip și cât netimp ți se lipește de umeri?
mi se suturează rana de albastru/marea acea tumultoasă ca o șampanie /
ai ore să numeri respirația ceasului care îmi pulsează infinitul?

iubirile-albatros survolează/zmeie în culori de apă/
timpanul nopții s-a scurs pe pământ
secunde cu picioare de miriapode
calcă orhideea ce-ți înflorește suav în piept
mai avem emoții de logodit/cer și roșu gleznă și diafan?

 

Alfabet în sepia

nopțile cu unghii pătrate îmi brăzdează amintirea spălată

fără balsam
arunc cu vorbe longiline curbate cum aș arunca ghivece peste cactuși
el îmi așază ordinea pe un scaun șchiop
visele peste dulceața de vișine un pic putrede
atât cât să reconstruim mărirea și decăderea iubirilor
în sepia

alfabetul își strânge epavele din oceanul cu litere stereotipe
aleg un drum mai ca o pradă și îți privesc buzele
cum murmură ave maria cu toții îngerii mei în prăpăstii
dacă soarele are un răsărit hai să pictăm apusul în free style
va tuna indecent pe când ploaia se va dezbrăca de un cer evanescent

nu îți otrăvi pygmalionul poți găsi arsenic într-o iubire
de care se moare
de-a dura de-a v-ați ușor cu dragostea pe niște scări
el scrie eu scriu ele vor subscrie
că între un leu și o pară stă deșertul micului prinț

 

Harul de a mă zidi/Ana lui Manole/

 

casa cu ferestre spre sud a ars
ochii/ pești solitari/ung cerul cu mir
oceane de nori au pătruns în aula singurătății nedemne
unde lașa mea mână cu ferestre zidite pictează
cerul concav ca un uter retrovers
sau numele dintr-un ipocrit alfabet al dezordinilor
sentimentale

s-a stins creasta nopții în negura zilelor de căpătat
împart ultima sticlă de vin cu aroma viei unde
copilăria mea culegea strugurii liniștii
vor rodi butucii destinați focului
strâmbi arși cenușă la poarta imperiului de cuvinte
așezate în ulcioare unse cu mierea albinelor sălbatice

îți va fi sete când cireșul va îngenunchea
implorând graurii să îl prade
câte ape te vor trece/ curățit de păcatul iubirii
de dar
niciodată nu îți vor cânta la fluier doine de înstrăinare

simpla ta nefericire
va umple goluri prin care doar vântul
va sufla sau Dumnezeu / harpa supremă/

 

Dansăm în familie

 

pliezi vise în umbra tavanului solitar
cu migala unei gospodine trupeșe calci cearșafuri mirosind
a haite
mă iubești după o măsurătoare
care nu greșește doar tu greșești
omul din tine scoate colții mușcă marginea lunii
coapsele calde
îngeri amputați se tăvălesc
purtând la gât infamele aripi

jocul de-a un cer și o mare
este ca atunci când pictăm pânze cu tonuri de umbre
eu cu tălpile desculțe în mâinile tale
tu cu funia trecutului legată de gât
simpli tocmai atunci când fluieră trenul
și ai uitat să îți arunci dramul de noroc
în vagoane

miroase a dans în familie
nimeni nu ascultă pe nimeni
el plătește un fan curier până la ușa vecinei
eu deschid cutia milei și număr copacii tăiați
câinii latră surd dragostile tale toate
mă simt ca la carnaval port măștile cu ură
dar zâmbesc larg/apele cresc intre noi
scade lumina nopțile își umflă ego-ul

în piața cu porumbei bătrânul hrănește iluzii
în paltonul ultimei veri înainte de a-și rade barba
un înțelept care scutură butoiul lui Diogene
dacă te iubesc îmi va curge sângele până la Ohrid
voi umple brazda cu silabe sărate
o să-mi cumpăr o moarte onestă o iubire ca o pictură
neterminată și vom dansa în familie…
cu nopțile deschise

dacă mă iubești/poet al pustei cu cai dezlegați/
misterul va colora peștii oceanelor
cuvintele ne vor închide gura
și-o să te scriu din imaginație
tăcere pură

 

 

Lolita printre cărți cu miros de cărbune

 

 

când scria pensulele i se scuturau de păianjeni
gutuile își ascundeau rotunjimile printre file
se picta pe ea dezbrăcată de celebritatea singurătăților
amare ca styxul
iar el își lua fața de prim-solist îi plăcea să interpreteze
întotdeauna uvertura dar n-o ghicea în tristețile ei
așezate în valize

simplu nu îi era decât surâsul
lumea complicată dintre emisfere
se privea în oglinzi paralele
cu mâini negre cu tăceri albe
ea trezea grădini suspendate
pe același pod își arunca rufele necălcate
monstrul rutinei
totul în numele trandafirului

copila dansa pentru doi poli de lumină
când a sedus cu ambra cuvintelor necunoscutul
care sculpta tăcerea dintr-un carusel nesfârșit
de secunde

toate cuvintele sunt negre ude zânatice
/cărbunii Lolitei care aprinde chibrituri/
focul dintre cer și o inimă albastră
dintre o stea și un cerb boncăluind
dintre mine fară de tine sau dintre îngerul
morții
nimeni nu-l stinge decât o rază din curcubeu
atunci când plouă și se-aprinde farul nopții
ca un gheizer mereu

 

Monolog pe o frunză

 

nu sunt un scrib lasciv de frunze efemere
eu mi-am setat conștiința să pescuiască nori
în monologul zilei de împrumut nu pierd
silabe scâlciate cu tocul lor subțire
îmi ticăie în piept
ca Iona prins în chit
îmi vreau la țărm corăbii

simt liniștea cum paște/cal alb de piatră/
din anii mei de glorii atât de nărăvași
îmi calc într-o arenă cu lei hârtia nopții
și-mbrac satinul verii
desculță de cuvinte înecate
într-o mare

mă scriu pe porți înalte
cu chei pe portative
din buzunare rupte îmi curg consoane joase
din notele înalte îmi tot sculptez
stative
să-ntind culori de iarbă
pe cerul ca o pânză
din franjurii luminii văd răsărind
șiragul de vocale
pictat pe rama lunii

sunt caii albi ai lumii
sau asprele consoane ?