Fara tine

Sandra BROJBĂ -clasa aIX-a D, LTNB

Sufletu-mi de caprioara

Face dorul sa imi para

Mai firav la-apus de luna

Fara-a ochiului cununa.

 

Privirea mi-a ruginit

De cand nu ne-am intalnit.

Glasul mi s-a fisurat

De-al tau dor nemasurat.

 

Tampla mea e neinsemnata

Daca nu e sarutata,

De misterul buzei tale,

Imbracata in petale.

 

 

Talisman

 

Port la gatul meu

Talismanul unei lacrimi,

Imi plec ochii mai mereu

Sa vad daca-I prins de patimi.

 

In fantana unde luna doarme

Vreau sa-arunc metalul iubirii

Amintirile mi-l tin in palme

Desi-a ruginit clipa despartirii.

 

In umbra noptii parfumate

Aud sumar, clopotei de dor.

Nu-I simt glasul printre soapte

Si totusi, cine-i zgaltaie de zor?

 

 

Daca astepti…

 

Cate stele rasfoiesti

Pan’ajungi sa ma gasesti?

De cate raze te-ai impiedicat

Ca sa mi te faci pe plac?

 

Dintr-un colt de cer privesc

Si n-as vrea sa te-amagesc,

Cu-o iubire de roman

Intr-un loc asa profan.

 

De m-I astepta tarziu,

Din secunda sa inviu,

Ai primi in dar eternal

Desi-ai construit infernal.

 

Dar cum esti nerabdator,

Cred c-am sa ma duc sa mor

Linistita si-mpacata

Ca nu m-ai iubit vreodata!

Secretul

 

Treapta visurilor mele

E-mpanzita doar de stele

Am sa ma feresc de tine,

Lucefere, cu ganduri line.

Chiar de-ar fi sa imi tresara

Pofta inimii deseara,

Nu am sa pasesc gresit

Spre al ochiului tau mit.

 

Roua de pe geana mea

Ca o lacrima de stea,

Sufletul mi-a inundat

Cu al visului pacat.

Ca-n izvor, dorul ma arde

Cand privirea iar iti cade

Peste versu-mi prafuit

Ce doar ti-e ti-l dedic.

 

Te caut prin calimara

Pe la rasarit, de seara

Si ma sfatuiesc cu luna

Unde sa ascund cununa,

Despre care am mintit

Ca nu stiu s-o fi primit,

De la niciun print maiastru,

De ar sti ca-I de la astru…

 

 

Imi pare rau!

 

Tin ascunse in sertar

Povesti ce-au ruginit,

Incheiate la altar

De oameni ce s-au iubit.

 

Il deschid cand ma sufoc

In focul amintirii

Si privesc cu ce noroc…

Au prins cheile iubirii.

 

Ma intorc imparfumat,

Din gradina siropoasa

Si miros a dor uitat,

Din ruina mea frumoasa.

 

Ma grabesc cu pas domol

Catre cimitir de versuri;

Lumanari sa pun in stol

Pentru staticele versuri.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s