Irina ZAMFIRESCU
Într-o viață tristă, anostă,
Adu ploile de vară…
Cu iubire împărtășită
Și trăiri ce ne-nfioară!
Și revino la simțirea
Ce-a unit întâia oară,
Sufletele împletite
Într-un dans de primăvară.
Altfel, moare poezia
Luminii dragostei senine
Ce ni-i dată-n lumea asta,
Sufletele să ne-aline!
CONST. MIU
Ochii tăi senini ca cerul
Ploilor de astă vară
O sa le iubesc misterul
Începând de astă seară.
Părul tău o să-l dezmierd,
Părul tău de căprioară,
Şi aş vrea să nu te pierd,
Începând de astă seară…
Sufletu-ţi o să-l învăţ,
Dacă pot, pe dinafară,
Ca apoi sa îl răsfăţ,
Începând de astă seară.
Irina ZAMFIRESCU
Dă Doamne oamenilor zâmbet,
Zăpezi de vise peste noi –
Să-nsenineze sufletele
De-aceste noroioase ploi!
Şi vino Doamne cu blândeţe,
Aşterne-n suflete iubiri –
Îmbujorări de dalbe feţe
Şi-n ochii noştri doar sclipiri!
Cu tresăriri de fericire
Ne umple sufletele – TU
Adu-ne aleanul de IUBIRE
Ce-l cer în RUGĂ ţie acu’ !
METAMORFOZE 