Dorință

Irina ZAMFIRESCU

 

Într-o viață tristă, anostă,

Adu ploile de vară…

Cu iubire împărtășită

Și trăiri ce ne-nfioară!

 

Și revino la simțirea

Ce-a unit întâia oară,

Sufletele împletite

Într-un dans de primăvară.

 

Altfel, moare poezia

Luminii dragostei senine

Ce ni-i dată-n lumea asta,

Sufletele să ne-aline!

Reclame

PROMISIUNE

CONST. MIU

Ochii tăi senini ca cerul

Ploilor de astă vară

O sa le iubesc misterul

Începând de astă seară.

 

Părul tău o să-l dezmierd,

Părul tău de căprioară,

Şi aş vrea să nu te pierd,

Începând de astă seară…

 

Sufletu-ţi  o să-l învăţ,

Dacă pot, pe dinafară,

Ca apoi sa îl răsfăţ,

Începând de astă seară.

Rugă

Irina ZAMFIRESCU

Dă Doamne oamenilor zâmbet,

Zăpezi de vise peste noi –

Să-nsenineze sufletele

De-aceste noroioase ploi!

 

Şi vino Doamne cu blândeţe,

Aşterne-n suflete iubiri –

Îmbujorări de dalbe feţe

Şi-n ochii noştri doar sclipiri!

 

Cu tresăriri de fericire

Ne umple sufletele – TU

Adu-ne aleanul de IUBIRE

Ce-l cer în RUGĂ ţie acu’ !