Sandra BROJBĂ
clasa a IX-a D, LTNB
Scriu
Adorm pe niste ape
Ca niste copaci curgatori
Si ametesc de-atata fericire,
Pe-o frunza decupata din cer
Imi scriu povestea
Caci descopar viata;
Paginile vorbesc despre vise
Pe care mi le trimiti mereu
Si pe care le arunc
In valurile sufletului.
Timp
Sunt zile reci in care secunda aduce caldura,
Sunt ani ce trec fara sa lase o scrisoare in urma,
Nu stiu cum trece timpul pe langa mine,
In a mea lume secunda-i cat o ora
Si anul e uitat de Dumnezeu. Nu-mi amintesc
De cand nu ti-am mai scris…Cerneala mea
Nu cred ca poate sa masoare timpul
Sau iubirea. Sau asteptarea. Sau culoarea
Din peisajul inimii.
Secunda trece prin mii de intrebari
În toamna rece, care mă petrece.
Cuvinte ruginite
Infloresc culori in toamna intarziata,
Ninge cu raze printre ramuri.
Am amintiri ce mocnesc usor
Sub frunze patate de timp.
Copacii trag cu urechea la framantarile mele,
Iar cerul s-a intunecat
De umbra pasarilor care-l parasesc,
Cu doruri stinse-n ploi de vara.
Pe tampla ceasului se mai zaresc
Riduri adanci din zambete nenumarate
Au ruginit secundele de ieri,
A plans ziua autumnala peste ele.
Arde panza timpului ce a trecut
Si-mi lasa cicatrici pe soapte.
Ma inec in valuri de cerneala
Ce-au picat din ochii mei,
Indurerati de-al verii dor.
Chemare
Astazi sunt supusa tie
Doamne, iarta vina mie!
Ca iubirea m-a vrajit
Cu o soapta de distih.
Am sa port un felinar
In al inimii cuibar
Ca sa-mi vii seara de seara
Chiar de-a mai murit o vara.
Am sa pun a mea cununa
Intr-un colt umbrit de luna
Si in noapte am sa te chem.
Sa-ti arat ca nu ma tem,
De lumina ce-ti lipseste
Din a ta inima rece.
METAMORFOZE 