Cosmin ŞTEFĂNESCU
Suntem mai vechi decât timpul… suntem
parte din el şi o componentă esenţială a acestuia.
De aceea suntem nemuritori. Întotdeauna vom
găsi o soluţie de ieşire din impas.
Pe Yelsorg Prim bătrânul Seume fusăse părăsit de toţi şi de toate. Locuia într-o cămăruţă sărăcăcioasă dintr-o clădire piramidă. Muriseră un număr mare de oameni pe această insulă şi prea puţini reuşiseră în ultima clipă să fugă cu astronave de tip Sarona XVO Bay, navete de salvare. Otecazii speriaţi de voracitatea animalelor cât şi de înţepăturile insectelor trăsăseră fără discernământ în oameni şi în animale după care în fugă îndesaseră vreo două sute şi ceva de suflete în trei navete şi părăsiseră în grabă aceste locuri total inospitaliere.
În fuga aceasta nebună lăsaseră în urmă atât oameni care nu au reuşit să se mai îmbarce, morţi neîngropaţi ori incineraţi pe fugă cât şi aparatură militară ultraperformantă. Toţi cei care au avut ghinionul să rămână pe insulă au sfârşit devoraţi de animale şi de boli îngrozitoare. Peste tot erau răspândite utilaje, arme, roboţi dezactivaţi chiar şi câteva cuve Byleth în stare bună de funcţionare.
Seume Therazan erau un bătrân preot păstor al Ordinului Graal. El era singurul supravieţuitor care avusăse curajul să rămână pe insulă. Otecazii şi oamenii care plecaseră în grabă îl consideraseră un nebun incurabil când refuzase să se îmbarce.
În scurt timp după ce au plecat toţi el a îngropat morţii. Cu răbdare în decursul a câteva săptămâni a reuşit să îmblânzească mai multe animale pe care le hrănea şi acestea îl păzeau cu străşnicie de multele pericole de pe insulă.
Menţinea telepatic legături cu membrii ordinului Graal din toate colţurile galaxiei şi câteodată transmitea holoînregistrări de pe insulă. Folosea o frecvenţă a otecazilor pe care o îmbunătăţise şi o virusase maxim pentru cei care ar fi dorit să captureze informaţii de pe această linie. Pentru mai multă siguranţă folosea un limbaj codat pe care nu îl cunoşteau decât Gedy Corana şi viceamiralul Unaioso Iahim. Cel din urmă fusese infiltrat de către ordin în inima hoardei otecaze şi era considerat un preot de o valoare inestimabilă. Urmărea cam tot ce transmitea holografic mass-media şi astfel aflase că Gedy era în mare pericol. În nenumărate rânduri îl contactase pe fratele şi prietenul lui întru ordin să vină şi să se ascundă pe insula Yelsorg Prim… măcar până se vor mai linişti spiritele. Veşnic se lovea ca de un zid de refuzul constant al lui Gedy. Refuzul acestuia de a se ascunde venea implacabil şi de fiecare dată îi spunea că are o misiune înaltă. Trebuie să îşi păstorească oile. Însă la ultima discuţie care avusese loc cu o zi înainte acesta cu un chip încremenit ca o mască îi zisese schiţând un zâmbet că se va mai gândi la propunere.
– S-ar putea să am nevoie să mă retrag pe Yelsorg Prim. Nu am să vin singur. Este imperios necesar să ascund pe cineva.
– Excelent!… Am încredere absolută în capacitatea dumitale de discernământ. Totuşi sunt curios, cine este persoana care te-a determinat să te răzgândeşti?
– Iată o întrebare la obiect! Sunt două persoane. Prinţesa Akemy şi fiul ei care dacă nu mă înşel este pe cale să se transforme în… cel aşteptat.
– Eriatlov Canes?!!!… Fiule, nu ştii ce vorbeşti?… Fiul lui Takezo Iran a fost omorât cu mulţi ani în urmă. Nu amăgi un om bătrân!
– Ai dreptate să fii circumspect. Fiul prinţesei Akemy: Takezo Denko trăieşte. De câţiva ani buni îi sunt profesor. L-am urmărit şi studiat în tot acest timp iar când am considerat oportun i-am administrat drogul cunoaşterii absolute. Este încă inconştient dar rezistă destul de bine.
– Deci casa princiară Takezo este cea care ni-l dă pe Eriatlov Canes. Prietene dacă nu te înşeli şi sper din tot sufletul ca lucrurile să meargă bine dar… ştii câte eşecuri au fost în decursul anilor. Aşadar, dacă este precum spui, ordinul va intra în posesia informaţiilor pierdute… va dobândi cunoaşterea tuturor timpurilor. Prietene drag!… nici nu ştii cât mă bucură tot ce mi-ai spus. Am să vă aştept în rugăciune şi meditaţii.
– Prea bine bătrâne!…