Elemente peisagiste în poeziile „Lunca din Mirceşti” şi „Malul Siretului”

Gabi AXENIA – clasa a XI-a B, LTNB

În cele două poezii “Lunca din Mirceşti” şi “Malul Siretului” ne sunt prezentate peisaje de primăvară, Vasile Alecsandri comportându-se ca spectator.

Cel de-al doilea vers al operei: „Malul Siretului” fixează cadrul natural, unde se desfăşoară acţiunea: ”Şi plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică”.

În primul vers al operei: “ Lunca din Mirceşti” sesizăm prezenţa verbului „a deschide”, acesta sugerând renaşterea naturii: „ Bate vânt de primăvară şi pe muguri îi deschide”.

Spectacolul este redat cu ajutorul imaginilor vizuale şi auditive, un rol important constituindu-l şi verbele la indicativ prezent: “ Vântul bate, frunza creşte şi voioasa luncă râde/ Sub verdeaţa drăgălaşă dispar crengile pe rând/ Şi sub crengile umbroase mierla sare şuierand” ( în “Lunca din Mirceşti”) şi “Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde/ Şi privesc cum apa curge şi  la cotiri ea se pierde/ Cum se schimbă-n vălurele pe prundişul lunecos/ Cum adoarme la bulboace, săpând malul nisipos” (în „Malul Siretului”).

Poetul este fascinat şi uimit de frumuseţea naturii. Admiraţia acestuia este transmisă cu ajutorul epitetului din urmatorul vers, în opera: „Lunca din Mirceşti”: „Luncă, luncă, dragă luncă! Rai frumos al ţării mele”.

Sesizăm prezenţa imaginilor motorii: „se coboară”, „saltă-n aer”, „bătând apa” (în: „Malul Siretului”) şi: „se-nalţă”, „saltă, zboară” (în: „Lunca din Mirceşti”).

În strofa a 9-a a operei mai sus menţionată, poetul a folosit diminutivele: „drăgălaşă” şi „gingaşă”, întrucât acestea exprimă afecţiunea e-ului liric.

În aceste pasteluri, atmosfera este una de bună dispoziţie.

Comparaţiile din cele două poezii au rolul de a accentua trăsăturile uimitoare ale peisajului: „Ca grădinilei Armidei, ai un farmec răpitor/ Ca o nimfă pânditoare de sub arbori înfloriţi/ Ea la sânul ei atrage călătorii fericiţi”        (în: „Lunca din Mirceşti”) şi: „Aburii uşori ai nopţii ca fantasme se ridică” (în: „Malul Siretului”).

 

 

 

Sesizăm prezenţa adverbului: „când”, acesta atrăgând atenţia: „Când o mreană     saltă-n aer după-o viespe sprinteoară” (în: „Malul Siretului”).

Observăm că elementele naturii comunică între ele: „Şi stejarul zice ierbei: Mult eşti vie şi gingaşă”/” Fluturaşul zice floarei: Mult eşti mie drăgălaşă: (în: „ Lunca din Mirceşti”).                                                                                                           Dacă în pastelul: „Malul Siretului” e-ul liric este subiectiv, reprezentative fiind versurile:” Şi gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale/ Cu cel râu care-n veci curge, fără a se opri din cale/ Lunca-n juru-mi clocoteşte, o şopârlă de smarald”, în cel de-al doilea pastel, e-ul liric este obiectiv.

Sesizăm prezenţa motivului curgerii ireversibile a timpului, ilustrat prin imaginea râului, care curge la vale în poezia: „Malul Siretului”:  „Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde/ Şi privesc cum apa curge şi la cotiri ea se pierde”.

Întrunind acestea, consider că în cele două poezii: „Malul Siretului” şi „Lunca din Mirceşti” ne este prezentat un tablou din natură, Vasile Alecsandri folosind ca mod de expunere: descrierea.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s