CĂLCÂIUL INIMII

 

MOTO:

Orice inimă are un călcâi al lui Ahile!

Anton ONIGY

 

Cel mai mare blestem pentru tine e să ai inima legată, să nu mai poţi iubi vreo dată!

BLESTEM

Const. MIU

Troieni-te-ar dorul meu

Cu viforniţă de stele,

Ca să-ţi aminteşti mereu

De suspinurile mele!

 

Sufletul de dor să-ţi ardă

Zi de zi, noapte de noapte,

Inima pe loc să piardă

Urma alor mele şoapte!

 

Ochii tăi să nu mai vadă

Altă inimă beteagă

Niciodată să nu-ţi cadă

Altă inimă mai dragă!

Decembrie în istoria muzicii rock

prof. Ştefan GAŢACHIU

• 1 dec. 1944: S-a născut John Densmore, bateristul grupului The Doors.
• 1 nov. 1976: Sex Pistols apar la emisiunea Today Show. Sex Pistols au fost aduşi în locul celor de la Queen care şi-au anulat prezenţa din cauza unor probleme dentare ale lui Freddie.
• 3 dec. 1948: S-a născut Ozzy Osbourne, vocalistul trupei Black Sabbath. Osbourne a părăsit grupul în 1979 şi a avut o carieră solo plină de succes, înregistrând 11 albume, pentru primele 7 primind mai multe discuri de platină. Pentru succesul şi longevitatea sa în muzică a fost numit Godfather of Heavy Metal.
• 3 dec. 1976: Un porc gonflabil de 14 metri putea fi observat pe cerul Londrei. Porcul a fost fotografiat pentru coperta albumului Animals al grupului Pink Floyd. Poliţia a cerut aeroporturilor să anunţe toţi piloţii de vioane că pe cer se află un porc zburător.
• 8 dec. 1980: În timp ce se întorcea la apartamentul său din New York împreună cu Yoko Ono, John Lennon este împuşcat de patru ori în spate de către Mark David Chapman. John a fost transportat la secţia de urgenţe a spitalului Roosevelt Hospital, unde medicii au declarat decesul artistului. Corpul său a fost incinerat la Ferncliff Cemetery, iar Yoko Ono i-a împrăştiat cenuşa în Central Park, unde mai târziu a fost creat memorialul Strawberry Fields.
• 8 dec. 1943: S-a născut Jim Morrison, compozitor, poet şi liderul grupului The Doors. A murit pe 3 iulie 1971 în urma unei supradoze de cocaină.
• 10 dec. 1971: În timpul unui concert în Londra, Fran Zappa este aruncat în zona rezervată Orchestrei. Un prieten gelos al unei fane nu a  mai  rezistat şi l-a bruscat pe solist, provocându-i două rupturi la un picior şi o rană gravă la cap.

11 dec. 1958: S-a născut Nikki Six (Frank Carlton Serafino Feranna, jr.), muzician, compozitor, fotograf şi producător american, basistul şi co-fondatorul grupului Mötley Crüe.

 

• 11 dec. 1957: Jerry Lee Lewis se însoară cu verişoara sa de 14 ani, Myra Gale Brown. Deşi se însurase, divorţul de precedenta soţie a fost finalizat şase luni mai târziu.

 

• 12 dec. 1992: S-a înfiinţat la Râmnicu Vâlcea grupul Pasărea Colibri. Membrii fondatori au fost Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Florian Pittiş şi Vlady Cnejevici. Grupul s-a format la un festival unde concertau Mircea Baniciu şi Mircea Vintilă. Florian Pittiş, prezentatorul festivalului, a rămas pe scenă după ce i-a introdus pe cei doi, cooptându-l şi pe Cnejevici care se afla în culise cu trupa Compact.

 

• 13 dec. 1981: S-a înfiinţat la Oradea grupul Celelalte cuvinte. Componenţa formaţiei: Călin Pop – voce, chitară, Marcel Breazu – bass, Leontin Iovan – tobe, Tiberiu Pop – clape, voce, Ovidiu Roşu – sunet.

 

• 16 dec. 1949: S-a născut Billy Gibbons, muzician producător, actor şi chitarist al grupului ZZ Top.
• 18 dec. 1943: S-anăscut Keith Richards, chitaristul grupului The Rolling Stones. Alături de Mick Jagger a compus cele mai multe din hiturile trupei. A jucat rolul căpitanului Teague în seria Praţii din Caraibe. A colaborat cu foarte mulţi alţi artişti.
  • 18 dec. 1971: Jerry Lee Lewis divorţează de soţia sa, Myra, cu care se căsătorise pe când aceasta avea doar 14 ani.
  • 19 dec. 1944: S-a născut Alvin Lee (Graham Anthony Barnes), chiaristul trupei blues-rock Ten Years After. A fost supranumit cel mai rapid chitarist din Vest. A murit pe 6 martie 2013, în Spania, în urma unor complicaţii survenite după o intervenţiechirurgicală.
  • 19 dec. 1969: Mick Jagger este achitat de un tribunal contra sumei de 200 de lire. El fusese arestat pentru posesie de marijuana.
  • 20 dec. 2001: Tommy Lee, bateristul trupei Mötley Crüe, o acuză pe soţia sa, Pamela Anderson, că este o mamă neserioasă. Copiii declară în timpul divorţului că o urăsc pe mama lor.
  • 21 dec. 1940: S-a născut Frank Zappa, muzician, chitarist, producător, regizor american. Într-o carieră de peste 30 de ani, a compus piese de jazz, rock, muzică electronică, muzică orchestrală şi musique concrète. A produs peste 60 de albume. În 1990 a fost diagnosticat cu fază terminală de cancer. A murit pe 4 decembrie 1993. Zappa a fost inclus postum în Rock And Roll Hall of Fame în 1995 şi a primit premiul Grammy pentru întreaga activitate în 1997.
  • 22 dec. 1967: The Jimi Hendrix Experience, Pink Floyd, The Who, Keith West & Tomorrow, Eric Burdon & The Animals, 1984 (trupa în care cânta Brian May) şi Soft Machine concertează împreuna la Olympia în Londra în cadrul festivalului Christmas On Earth Continued. Biletul costa 1 liră.

   

   

   

   

  • 23 dec. 1956: S-a născut Dave „Moonface” Murray, compozitor şi chitarist al trupei britanice Iron Maiden. El s-a alăturat trupei la două luni după înfiinţarea ei de către basistul Steve Harris. Este fan al echipei de fotbal Tottenham Hotspur.
  • 23 dec. 1999: Casa lui George Harrison (The Beatles) este spartă de către Cristin Keleher, care îşi găteşte o pizza, bea nişte bere din frigider, spală nişte rufe şi o sună pe mama sa în New Jersey. Cristin a fost acuzată de intrare prin efracţie şi furt.
  • 26 dec. 1963: S-a născut Lars Ulrich, bateristul formaţiei Metallica. La 20 de ani el a implorat-o pe bunica lui să-i cumpere primul set de tobe. Setul era marca Ludwig, deoarece a vrut să aibă exact acelaşi set ca şi Ian Paice de la Deep Purple. După scrierea unui anunţ într-un ziar local din L.A., numit The Recycler, l-a cunoscut pe James Hetfield, iar împreună au creat o formaţie a cărui nume va deveni cunoscut pentru milioane de oameni de pe tot globul – Metallica.

  ● 30 dec. 1999: George Harrison (The Beatles) este înjunghiat în piept de mai multe ori de către Michael Abraham, în vârstă de 33 de ani. Abraham intrase noaptea în casa artistului, fiind convins că se află într-o misiune sfântă. Este imobilizat de soţia chitaristului. George Harrison scapă cu viaţă, iar Abraham nu este condamnat la închisoare, fiind declarat nebun.

GALAXIA BIZAR – continuare

Cosmin ŞTEFĂNESCU

Suntem mai vechi decât timpul… suntem

parte din el şi o componentă esenţială a acestuia.

De aceea suntem nemuritori. Întotdeauna vom

găsi o soluţie de ieşire din impas.

 

Pe Yelsorg Prim bătrânul Seume fusăse părăsit de toţi şi de toate. Locuia într-o cămăruţă sărăcăcioasă dintr-o clădire piramidă. Muriseră un număr mare de oameni pe această insulă şi prea puţini reuşiseră în ultima clipă să fugă cu astronave de tip Sarona XVO Bay, navete de salvare. Otecazii speriaţi de voracitatea animalelor cât şi de înţepăturile insectelor trăsăseră fără discernământ în oameni şi în animale după care în fugă îndesaseră vreo două sute şi ceva de suflete în trei navete şi părăsiseră în grabă aceste locuri total inospitaliere.

În fuga aceasta nebună lăsaseră în urmă atât oameni care nu au reuşit să se mai îmbarce, morţi neîngropaţi ori incineraţi pe fugă cât şi aparatură militară ultraperformantă. Toţi cei care au avut ghinionul să rămână pe insulă au sfârşit devoraţi de animale şi de boli îngrozitoare. Peste tot erau răspândite utilaje, arme, roboţi dezactivaţi chiar şi câteva cuve Byleth în stare bună de funcţionare.

Seume Therazan erau un bătrân preot păstor al Ordinului Graal. El era singurul supravieţuitor care avusăse curajul să rămână pe insulă. Otecazii şi oamenii care plecaseră în grabă îl consideraseră un nebun incurabil când refuzase să se îmbarce.

În scurt timp după ce au plecat toţi el a îngropat morţii. Cu răbdare în decursul a câteva săptămâni a reuşit să îmblânzească mai multe animale pe care le hrănea şi acestea îl păzeau cu străşnicie de multele pericole de pe insulă.

Menţinea telepatic legături cu membrii ordinului Graal din toate colţurile galaxiei şi câteodată transmitea holoînregistrări de pe insulă. Folosea o frecvenţă a otecazilor pe care o îmbunătăţise şi o virusase maxim pentru cei care ar fi dorit să captureze informaţii de pe această linie. Pentru mai multă siguranţă folosea un limbaj codat pe care nu îl cunoşteau decât Gedy Corana şi viceamiralul Unaioso Iahim. Cel din urmă fusese infiltrat de către ordin în inima hoardei otecaze şi era considerat un preot de o valoare inestimabilă. Urmărea cam tot ce transmitea holografic mass-media şi astfel aflase că Gedy era în mare pericol. În nenumărate rânduri îl contactase pe fratele şi prietenul lui întru ordin să vină şi să se ascundă pe insula Yelsorg Prim… măcar până se vor mai linişti spiritele. Veşnic se lovea ca de un zid de refuzul constant al lui Gedy. Refuzul acestuia de a se ascunde venea implacabil şi de fiecare dată îi spunea că are o misiune înaltă. Trebuie să îşi păstorească oile. Însă la ultima discuţie care avusese loc cu o zi înainte acesta cu un chip încremenit ca o mască îi zisese schiţând un zâmbet că se va mai gândi la propunere.

– S-ar putea să am nevoie să mă retrag pe Yelsorg Prim. Nu am să vin singur. Este imperios necesar să ascund pe cineva.

– Excelent!… Am încredere absolută în capacitatea dumitale de discernământ. Totuşi sunt curios, cine este persoana care te-a determinat să te răzgândeşti?

– Iată o întrebare la obiect! Sunt două persoane. Prinţesa Akemy şi fiul ei care dacă nu mă înşel este pe cale să se transforme în… cel aşteptat.

– Eriatlov Canes?!!!… Fiule, nu ştii ce vorbeşti?… Fiul lui Takezo Iran a fost omorât cu mulţi ani în urmă. Nu amăgi un om bătrân!

– Ai dreptate să fii circumspect. Fiul prinţesei Akemy: Takezo Denko trăieşte. De câţiva ani buni îi sunt profesor. L-am urmărit şi studiat în tot acest timp iar când am considerat oportun i-am administrat drogul cunoaşterii absolute. Este încă inconştient dar rezistă destul de bine.

– Deci casa princiară Takezo este cea care ni-l dă pe Eriatlov Canes. Prietene dacă nu te înşeli şi sper din tot sufletul ca lucrurile să meargă bine dar… ştii câte eşecuri au fost în decursul anilor. Aşadar, dacă este precum spui, ordinul va intra în posesia informaţiilor pierdute… va dobândi cunoaşterea tuturor timpurilor. Prietene drag!… nici nu ştii cât mă bucură tot ce mi-ai spus. Am să vă aştept în rugăciune şi meditaţii.

– Prea bine bătrâne!…

 

OBÂRŞIA DIN STELE

Dino ADMINO

In ultimul număr din luna mai  (2014)vă spuneam că rasa umana se trage din stele. Cele doua teorii care au incercat să explice apariţia vieţii pe pământ nu mai au niciun fel de relevanţă. Teoria evoluţionistă a lui Darwin are multe lipsuri, iar bazaconiile spuse de biserică-precum că omul a fost creat de Dumnezeu din pământ – e de natură să stârnească râsul şi copiilor. De-a lungul timpului biserica s-a folosit de toate mijloacele, pentru ca omul să nu aibă acces la cunoaştere. Din acest punct de vedere răul făcut de biserică este atat de mare , incât omenirea a rămas in urmă cu cel puţin o mie de ani. In antichitate, un sălbatic analfabet, aşa cum a fost acel Chiril al Alexandriei, canonizat ulterior a ordonat incendierea bibliotecii din Alexandria.

Cea mai monstruasă organizaţie creată vreodată de om , şi care a aparţinut bisericii-este vorba de inchiziţie-a ordonat scoaterea cărţilor in stradă şi arse, iar invăţaţii timpului au fost arşi pe rug. Biserica a scăpat intotdeauna de cei care i se impotriveau, fie numindu-I vrăjitori sau eretici vânduţi diavolului. Dar să lăsăm biserica in pace şi să aruncăm o privire asupra dovezilor ştiinţifice care ne indreptăţesc să credem că obârşia noastră este in stele. Este absurd să mai credem in secoul XXI că in intregul univers alcătuit din miliarde si miliarde de stele, această planeta care este Pământul ar fi singurul loc unde civilizaţia de tip umanoid ar fi apărut. Să luăm numai galaxia noastră-Calea Lactee-care este alcătuită din aproximativ 150 de miliarde de corpuri cereşti. Dacă am presupune că numai o planetă dintr-un million ar fi locuită, atunci ar trebui să existe 150 000 de planete locuite. Omul a fost atras de cerul instelat si l-a privit incântat incă din zorii copilăriei sale. Vedem că toate populaţiile antice afirmau că din necuprinsul universului au venit strămoşii lor. In anul 200 i.Hr Metrodor din Chios a afirmat: Ar fi tot atât de absurd să nu aşezi decât o lume locuită in spaţiul infinit, ca şi cum ai crede in existenţa unui singur spic de grâu pe o câmpie nesfârşitâ. Șansa acestor gânditori de a supravieţui in antichitate s-a datorat tocmai faptului ca nu au fost luaţi in serios de nimeni.

Cine suntem? De unde venim? Cine ne-a creeat? Iată câteva intrebări cărora oamenii de ştiinţă nu le-au găsit inca un răspuns. Scriitorul Pavel Coruţ ne propune câteva scenarii. In urmă cu multe sute de milioane de ani populaţiile din galaxia noastră sau din alte galaxii au plecat in căutarea altor planete care să aibă condiţii propice pentru viaţă sau locuitori aflaţi in diverse stadii de dezvoltare. In pelerinajul lor au găsit şi planeta noastră care prin particularităţile ei (inclinaţia axei, distanţa optimă până la Soare) a putut fi colonizată.

Un alt scenariu ar fi următorul: pe un alt sistem solar ar fi avut loc o rebeliune, care a fost inăbusitâ, iar conducătorii au fost expulzaţi in spaţiu. Şansa a făcut ca in călătoria lor să intâlnească această minunată planetă care este Terra. Și voi puteţi creea alte scenarii, şi să incercaţi să explicaţi apariţia rasei umane.

Gandiţi-vă la cele patru rase care există:albii, negrii, galbenii (asiaticii), şi roşii (amerindienii americani), la cele patru grupe de sânge existente, precum şi la cele două tipuri de RH-uri şi veţi vedea dacă cei care ne-au vizitat au fost de rase diferite şi probabil din sisteme planetare diferite. Voi incerca in continuare să vă prezint pe parcursul mai multor numere dovezi ale trecerii străbunilor noştrii astrali, dovezi care vin in sprijinul celor care afirmă că obârşia noastră este in stele.

Cea mai veche dovadă in acest sens este descoperirea unei urme de sanda romană alături de cochilia unui trilobit (melc din precambrian). Aceste două urme se aflau pe aceeaşi bucată de rocă. Toate analizele efectuate de laboratoare indică o vechime de….. 500 000 000 de ani. Cine să fi fost acei călători antici care in umă cu atâtea sute de milioane de ani se plimbau pe suprafaţa Terrei? Nu cred că vom avea vreodată raspuns la această intrebare precum şi la multe altele. Urmarea in numărul viitor

 

POEME semnate de

Sandra  BROJBĂ

              clasa a IX-a D, LTNB            

  

Scriu

 

Adorm pe niste ape

Ca niste copaci curgatori

Si ametesc de-atata fericire,

Pe-o frunza decupata din cer

Imi scriu povestea

Caci descopar viata;

Paginile vorbesc despre vise

Pe care mi le trimiti mereu

Si pe care le arunc

In valurile sufletului.

 

  

Timp

 

Sunt zile reci in care secunda aduce caldura,

Sunt ani  ce trec fara sa lase o scrisoare in urma,

Nu stiu cum trece timpul pe langa mine,

In a mea lume secunda-i cat o ora

Si anul e uitat de Dumnezeu. Nu-mi amintesc

De cand nu ti-am mai scris…Cerneala mea

Nu cred ca poate sa masoare timpul

Sau iubirea. Sau asteptarea. Sau culoarea

Din peisajul inimii.

Secunda trece prin mii de intrebari

În toamna rece, care mă petrece.

 

 

Cuvinte ruginite

 

Infloresc culori in toamna intarziata,

Ninge cu raze printre ramuri.

Am amintiri ce mocnesc usor

Sub frunze patate de timp.

 

Copacii trag cu urechea la framantarile mele,

Iar cerul s-a intunecat

De umbra pasarilor care-l parasesc,

Cu doruri stinse-n ploi de vara.

 

Pe tampla ceasului se mai zaresc

Riduri adanci din zambete nenumarate

Au ruginit secundele de ieri,

A plans ziua autumnala peste ele.

 

Arde panza timpului ce a trecut

Si-mi lasa cicatrici pe soapte.

Ma inec in valuri de cerneala

Ce-au picat din ochii mei,

Indurerati de-al verii dor.

 

 

Chemare

 

Astazi sunt supusa tie

Doamne, iarta vina mie!

Ca iubirea m-a vrajit

Cu o soapta de distih.

Am sa port un felinar

In al inimii cuibar

Ca sa-mi vii seara de seara

Chiar de-a mai murit o vara.

Am sa pun a mea cununa

Intr-un colt umbrit de luna

Si in noapte am sa te chem.

Sa-ti arat ca nu ma tem,

De lumina ce-ti lipseste

Din a ta inima rece.

NOI POEME SEMNATE de

Alexandru BIŞAG – clasa a XI-a A

 

evanescent, eternul

 

Suflet frumos şi aspru sprâncenele îşi pleacă,

Când bolţile potecă atavic se deschid.

Privirea-i maculată e chintesenţa seaca,

Căci pleoapele-s izvoare pe chipul său arid.

 

Nubila lui durere, licoarnele i-o cântă:

Al lui afabil glas e orchestrat de picuri,

Iar aripa-i livrească e hemoragic-frântă;

În timp ce pene curg, tot îngânând nimicuri.

 

De albul în stagnare i se-ncreţeşte părul,

Coroane şi tăceri pe frunte îi palpită:

Secrete coronare, pecuniar amorul.

De tâmpla-i marmorată lumina e zdrobită.

 

Pe coastele-i diforme, etui de sulf şi file,

Pereţi puhavi de doliu oniric se topesc.

O mână descărnată pedant descoase zile,

Amprente glaciale, scântei îi amintesc.

 

Prin genele-i lipite, evanescent eternul

Se pierde-n ceţuri groase, apocalips de rând.

Iar anii decrepiţi îi însemnează sternul.

Credinţa volitivă în palme o ascund.

 

Amfitrion de cioburi i-acum pupila-i slută,

Pe-a Styxului otravă şi-o leapădă emoţii.

Cuvinte obstinate în salve îl sărută

Şi cum coboară-ncet, îl urmărim cu toţii.

 

 

cei ce se frâng

 

Să nu atingi un vas care se crapă,

căci cutele târzii nu se mai strâng.

Nu vei fura frivola-i transparenţă,

ci doar pecetea celor ce se frâng.

 

Îţi va părea mai gol ca un crepuscul,

iar degetu-ţi confuz va fi veşmânt;

Ca noaptea, grele-i pleoapele se-nchid

Şi tu-ţi vei pune fruntea în pământ.

 

Îl vei vedea cum se desprinde-n cioburi

Şi-l vei ciobi şi tu cu un surâs

Şi n-o să ştii că vasul ce se crapă

îngână glasul celor ce s-au dus.

Elemente peisagiste în poeziile „Lunca din Mirceşti” şi „Malul Siretului”

Gabi AXENIA – clasa a XI-a B, LTNB

În cele două poezii “Lunca din Mirceşti” şi “Malul Siretului” ne sunt prezentate peisaje de primăvară, Vasile Alecsandri comportându-se ca spectator.

Cel de-al doilea vers al operei: „Malul Siretului” fixează cadrul natural, unde se desfăşoară acţiunea: ”Şi plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică”.

În primul vers al operei: “ Lunca din Mirceşti” sesizăm prezenţa verbului „a deschide”, acesta sugerând renaşterea naturii: „ Bate vânt de primăvară şi pe muguri îi deschide”.

Spectacolul este redat cu ajutorul imaginilor vizuale şi auditive, un rol important constituindu-l şi verbele la indicativ prezent: “ Vântul bate, frunza creşte şi voioasa luncă râde/ Sub verdeaţa drăgălaşă dispar crengile pe rând/ Şi sub crengile umbroase mierla sare şuierand” ( în “Lunca din Mirceşti”) şi “Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde/ Şi privesc cum apa curge şi  la cotiri ea se pierde/ Cum se schimbă-n vălurele pe prundişul lunecos/ Cum adoarme la bulboace, săpând malul nisipos” (în „Malul Siretului”).

Poetul este fascinat şi uimit de frumuseţea naturii. Admiraţia acestuia este transmisă cu ajutorul epitetului din urmatorul vers, în opera: „Lunca din Mirceşti”: „Luncă, luncă, dragă luncă! Rai frumos al ţării mele”.

Sesizăm prezenţa imaginilor motorii: „se coboară”, „saltă-n aer”, „bătând apa” (în: „Malul Siretului”) şi: „se-nalţă”, „saltă, zboară” (în: „Lunca din Mirceşti”).

În strofa a 9-a a operei mai sus menţionată, poetul a folosit diminutivele: „drăgălaşă” şi „gingaşă”, întrucât acestea exprimă afecţiunea e-ului liric.

În aceste pasteluri, atmosfera este una de bună dispoziţie.

Comparaţiile din cele două poezii au rolul de a accentua trăsăturile uimitoare ale peisajului: „Ca grădinilei Armidei, ai un farmec răpitor/ Ca o nimfă pânditoare de sub arbori înfloriţi/ Ea la sânul ei atrage călătorii fericiţi”        (în: „Lunca din Mirceşti”) şi: „Aburii uşori ai nopţii ca fantasme se ridică” (în: „Malul Siretului”).

 

 

 

Sesizăm prezenţa adverbului: „când”, acesta atrăgând atenţia: „Când o mreană     saltă-n aer după-o viespe sprinteoară” (în: „Malul Siretului”).

Observăm că elementele naturii comunică între ele: „Şi stejarul zice ierbei: Mult eşti vie şi gingaşă”/” Fluturaşul zice floarei: Mult eşti mie drăgălaşă: (în: „ Lunca din Mirceşti”).                                                                                                           Dacă în pastelul: „Malul Siretului” e-ul liric este subiectiv, reprezentative fiind versurile:” Şi gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale/ Cu cel râu care-n veci curge, fără a se opri din cale/ Lunca-n juru-mi clocoteşte, o şopârlă de smarald”, în cel de-al doilea pastel, e-ul liric este obiectiv.

Sesizăm prezenţa motivului curgerii ireversibile a timpului, ilustrat prin imaginea râului, care curge la vale în poezia: „Malul Siretului”:  „Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde/ Şi privesc cum apa curge şi la cotiri ea se pierde”.

Întrunind acestea, consider că în cele două poezii: „Malul Siretului” şi „Lunca din Mirceşti” ne este prezentat un tablou din natură, Vasile Alecsandri folosind ca mod de expunere: descrierea.