Irina ZAMFIRESCU
Dorinţa
Ce vreau eu? Dragoste.
Impletită cu dor într-un
Fuior de timp.
Ce vreau eu? Linişte.
Presărată prin timp
Cu multă dragoste.
Ce-mi doresc peste timp?
Înţelepciune.
Crescută cu dragoste, în timp
Spre dăinuire!
Credinţa
La început, a fost Credinţă.
Şi apoi, un om nepăsător –
Vegheat de propria-i dorinţă,
Crezând că e nemuritor.
Dar, Dumnezeu ce-i dase Viaţă
Şi multe semne-n viaţa sa,
Privindu-şi omul, cu-ngăduinţă,
O lecţie a vrut a-i da!
Dragostea
Dragostea, e mereu un cânt
O odă ce n-o laşi să moară –
E ca o salbă ce o porţi în gând
Sau, o nepreţuit-primită-n dar
Comoară!
Dragostea, poţi să o asemeni cu…
O iişoară – ţesută timp
De-o viaţă de cei Doi –
Nepreţuit- a lor comoară
Purtată-n gând, de-un cânt
Nicicând lăsat să moară!
METAMORFOZE 