Dor(inţe)

Mira TULBURE

 

Am încercat mereu cuvintele să-mi tac

Iar şoaptele am vrut să-mi fie stinse

Sub pietre de mormânt şi-acum mai zac

Lacrimi de dor ce n-au fost încă plânse.

 

Am vrut să scap de vise împăienjenite

Să le şterg praful şi să le-alung ceaţa

Am vrut să îmi înec dorinţele-amuţite

Să sorb din a lor dulce rouă dimineaţa.

 

În pumni am încercat tihna să-mi strâng

Şi s-o ascund sub pernă pentru zile negre

Tăcerile-n vacarm şi astăzi se mai frâng

Iar cuvintele nu sunt decât imnuri funebre.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s