Mihaela BOTEZATU
Catedrala inimii
Stă ofrande sa îi pui,
Prospeţimea lacrimii,
Te aşteaptă să revii.
Te-am visat şi astă seara,
Cum umblai cu pas domol,
Te-am văzut ca prima oară
Prin al gândului viscol.
Căutai culori şi foi,
Să pictezi un zâmbet nou,
Ca să observi mai apoi,
N-ai chip, nimic al tău!
Erai umbră efemeră
Şi în beznă, pieitoare
Şi-ai văzut ca o himeră,
Soarta-ţi cea amăgitoare.
Da, iubite, te-am visat
Şi-am visat că mă visai,
Dar când zorii m-au aflat,
Ai plecat, n-ai vrut să stai!
Catedrala inimii
Stă ofrande să îi pui,
Sărătura lacrimii,
Tot te-aşteaptă să revii!
METAMORFOZE 