By Prof. DR. CONST. MIU
In English by DR. NICHOLAS ANDRONESCO
For Dr. Nicholas Andronesco, poezia înseamnă facere , iar poetul trebuie socotit drept un DEMIURG.the poetry means genesis and the poet must be consider himself a true DEMIURG. Creaţia sa (din volumul Eternitatea, cartea I, Editura Lumina, Stamford, Connecticut, USA, 2013 & Editura Ex-Ponto, Constanţa, România, 2013) este structurată în cicluri, pe zile, care se subsumează – ca la Dante – cerurilor, însă la poetul nostru e vorba de bucuria trăirii prin cuvânt. His work (volume Eternity, Book I, Lumina, Stamford, Connecticut, USA, 2013 & Publishing Ex Ponto, Constanta, Romania, 2013) is structured in cycles per days which subsume – like in Dante Alighieri with his Divine Comedy– to heavens, but in our poet’s work it’s about the joy of living by word.
Eternitatea Poeziei The Eternity of the Poetry are o temporalitate în sine, iar CUVÂNTUL întrupat devine, cu fiecare creaţie, o za a lanţului timpului sacru, cititorul având plăcerea de a-şi lua cuminecătura timp de opt zile, îndumnezeindu-se, prin cuvântul care „sa întrupat în creata materie, pentru a se afla pe sine.” Acesta este, de altfel, şi mesajul cărţii.has a temporality by itself, and the WORD becomes flesh with every creation, a link of the sacred time chain, the reader having the pleasure to take his/her Communion for nine (from 0th Day to 8th Day, the day Christ came, corresponding to nine heavens – translator’s note) days, deified himself through the word that “…He embodied Himself in the created matter, just to reveal Himself” (Eternity, 2013,p. 2). Moreover, this is the message of the book.
O trăsătură a creaţiilor ce compun acest volum este ironia dublată de caricatural, în realizarea portretisticii superficialilor: „Ce tot încearcă ei/ Să-nvingă/ Când rime colţuroase/ Că opinii îi înving/ Şi-n loc de cap şi creier/ Încoronat cu spini/ Forţaţi de medii/ Cununa lor e jos/ În lipsa de pudoare…” (Superficialii, Cercul I, ziua 0, Ciclul Început, p. 23, 24). A feature of creations that composes this volume is the irony accompanied by caricature in achieving the description of portraiture of the pseudo-values: „/…/What are they trying/To defeat / When rough rhymes / As opinions on them they beat / And instead of head and brain / They’re entirely crowned by thorns / When forced by other milieu / Their crowns are right down done / And their modesty is gone/…” (Pseudo-values, Heaven I, Day 0, Cycle – Without Beginning, p. 23, 24). Dincolo de portretistica ce relevă superficialitatea pseudo-valorilor, mesajul acestor versuri avertizează asupra răsturnării scareide valori, detectabilă la mai tot pasul în ziua de azi.Beyond portraiture that reveals the shallowness of pseudo-values, the message of these verses warns over the inversion of the scale of real values, detectable everywhere today. Uimirea poetului faţă de pseudo-valorile insinuante transpare din poezia Spre deşteptarea lor (Cercul II, ziua 1, Ciclul Dreptul de a fi): „Cum de ţi-ai permis/ Să fii nescrisă/ Şi să incomodezi/ Un vechi destin de raze/ Cum de-ai îndrăznit/ Să fii tu transformarea/ Când eu te simt eroarea”.The amazement of the poet regarding the insinuating pseudo-values transpires in his poetry To Their Awareness (Heaven II, Day 1, Cycle – The Right To Be, p. 56): „…/How did you take the liberty/ Being unwritten / And inconvenient / To me as destiny of rays of light / How did you dare / To change my core / When I feel you are the error „.
Poetul este un Anteu, care-şi trage seva din locurile natale, acestea prilejuindu-i apetenţa pentru una din legile fundamentale – definitorii – ale firii umane – dorul de cunoaştere: „Când mă simţeam bine cântam/ Cântam muzică din locurile naşterii/ Frunza codrului era în armonie/ Şi câmpiile vălureau/ Ducând undeva neştiut/ Dorul de cunoaştere// Când seara se lăsa/ Şi încă mă simţeam bine/ Pâlcuri de nori dispăreau/ Mergeau undeva neştiut/ Şi bolta cerească/ Oglindită în cavitatea/ Locului meu natal/ Căpăta sclipiri/ Ce plecau dimineaţa/ Undeva neştiut” ( Visător, Cercul II, ziua 2, Ciclul Legile, p. 62, 64). The poet is an Antaeus, who has roots in his native places. They occasioned his sympathy for one of the defining fundamental laws of human nature, the ardent desire for knowledge: „/When I was feeling well I was singing / Singing music from my birth places / All tree leaves were in harmony / And my plains were waving / Carrying something somewhere in unknown / My thirst for knowledge // When night came out / And I was still feeling well / Bands of clouds were disappearing / Going somewhere in unknown / And the canopy / Mirrored in the cavity / Of my sweet native places / Was all night shining / And morning the bright sky was gone / Somewhere in unknown” (Dreamer, Heaven III, Day 2, Cycle – The Laws, p. 62, 63).
Chiar dacă în viaţa cotidiană dr. Nicholas Andronesco este un om de ştiinţă, în aria poeziei iubirea sa este una de tip umanist – atotcuprinzătoare , iar aceasta are drept componente case, credinţă, oameni, amintiri şi tradiţii , conturându-se astfel un topos ideal : „De peste gânduri/ Şi mai departe/ Unde-s coline/ Se-ntinde un furnicar/ Şi case şi credinţă/ Şi oameni/ Şi amintiri/ (…) Acolo trăieşte/ Iubirea mea/ Cu vise tremurătoare/ Cu ape de izvor/ Şi ea/ Aşteaptă/ Cu credinţă/ Din vechi tradiţii/ (…) Şi înclinată/ Spre sufletul meu” ( Iubirea mea , cercul IV, ziua 3, Ciclul Iubirea , p. 86-87). Even that in everyday’s life Dr. Nicholas Andronesco is a scientist, in the area of poetry his love is a humanistic type – all-encompassing that has components such as houses, faith, people, memories and traditions, thus outlining an ideal topos: „From over thoughts / And furthermore/ Where are the hills / It stretches a big crowd/ And houses and faith / And people / And memories / (…) Right there / My love is living / With tremulous sweet dreams /Like water of the spring/And she / Is waiting /With deep faith / From old traditions /…/ And bowed / For all my soul „(My love, Heaven IV, Day 3, Cycle The Love, p. 86-87).
Pentru Nicholas Andronesco, devenirea presupune ciclicitate – concept specific spiritelor ce înţeleg că devenirea întru fiinţă (cum opina Constantin Noica) înseamnă strămoşul trecut în urmaş pentru un alt urmaş: „Poveşti cu fierberi în văpăi/ Strigări/ Uniri cu trupuri/ Răsăriri de flori/ Însângerate gânduri/ În mortificări/ Mi-ajung în suflet/ (…) Sunt amintiri în revărsare/ Cu lacrimi cu zâmbete şi cu topiri/ Încerc cu inima şi ochi să mă ascult/ Pe drumul unei reveniri / Mă văd un fost strămoş cu ani puţini/ / Pe drumul unei reveniri” ( Devenire , cercul VI, ziua 5, Ciclul Devenirea , p. 116-117). For Nicholas Andronesco becoming involves cyclic – specific concept of spirits who understand that becoming into being (as opined Constantin Noica) means to pass ancestor into a descendent and then to another next): “/Stories of boiled flames / Shouts / Unions of bodies / Coming up of flowers / Bloody thoughts / In the dead / Reaching my soul /…/ They are memories in overflow / With melting with smiles and tears/ I try with heart and eyes to listen to myself/ On the way of my returning / I see myself a young ancestor / On the way of my becoming ” (Becoming, Heaven VI, Day 5, Cycle Becoming, p. 116-117).
A titanic Conştiinţă titanescă, poetul este un constructor ce visează cele două dimensiuni aparent diametrale – astralul şi teluricul –, dar care datorită faptului că legile firii sunt asimilate şi stocate în propriul eu, ele se armonizează, favorizând determinarea conştiinţei de a fiinţa: „Nu-s zeu când gândesc/ Rup norii soare aprinzând/ Zădărnicesc al fluviului şuvoi/ M-abate gândul către voi// Şi legile de viaţă sunt în mine/ Acum şi poate-n nepermisul mâine/ Nu văd în juru-mi decât fapte/ Văd curgere şi văd dreptate” ( Determinare , cercul VII, ziua 8, Ciclul Conştiinţa de a fi , p. 140).consciousness, the poet is a constructor that dreams into two seemingly dimensions – astral and telluric – but because the laws of nature are assimilated and stored in your own ego, they harmonize themselves, favoring the determination of the consciousness to be: „I’m not a God but when I think / I break clouds sun lighting up / I baffle river gush / I think all time about you // The laws of life are all in me / Now and perhaps in disallowed tomorrow / I don’t see anything around but facts / I see justice and I see flow” (Determination, Heaven VII, Day 8, Cycle – Awareness To Be, p. 140).
Că ziua a şaptea este ziua lui Dumnezeu e un truism. That the seventh day is the day of God is a truism. Însă, în Liturghie ortodoxă , poetul drept credincios imploră Tatăl Ceresc să asculte imnul credincioşilor Săi, conştientizând că eternitatea e în fiecare din noi. However, in the poem Orthodox Liturgy the poet, as faithful believer, implores the Heavenly Father to listen His believer’s Hymn, realizing that eternity is in each of us. Aşa se explică folosirea pluralului colectivităţii: „Doamne, fie-ţi milă de noi/ Doamne, auzi-ne cântul de imn/ Stăpân peste cer şi pământ/ Peste chin/ tot aşteptăm/ Timpul din noi/ Timpul Divin/ Acum şi pururi/ Şi-n vecii vecilor/ Amin” (p. 159-160).This explains the use of the community plural: „/…/Lord, have mercy on us / Lord, hear us singing your Hymn / Master of Heaven and Earth / Over torment / We still are waiting / The time from our inner / The Divine Time / Now and ever /Forever and ever / Amen” (Orthodox Liturgy, Heaven VIII, Day 7, Cycle – Divinity, p. 159-160).
O dovadă a faptului că în poazia lui Nicholas Andronesco iubirea este una atotcuprinzătoare este şi creaţia din ciclul Divinitatea – Iubirea sfinţitoare . A proof that, the Nicholas Andronesco poetry love is an all-inclusive creation is the poem Sanctifying Love from the Divinity Cycle. In its integrity, it is a periphrastic definition of love from Above, through which that fulfils in terms of the theologian Paul Evdokimov – the secret inhabitation in profane: “/The time comes/ The high time comes/ The instant comes/ it comes in a rush/ Fortune comes/ Or misfortune/ When in our condensed space/ We ourselves wonder and are asked / What from your inner soul did you give away for people/ Whose brave good sensible saint/ Did you know the profound grief/ What young branches did you build/ And from all you really felt/ It comes here/ Your love/ Deep from Earth/ And high from Heaven/ From the sacred hidden time/ Which just waits silently you/ And it hears the biting heat/ Do not wound the holy sound/ Which from Up/ Vibrates in ground/ Love and I/ As alter ego/ We keep meeting/ One with other// Do, You, Lord/ In my good faith/ To get thoroughly into/ Now and soon/” (Sanctifying Love, Heaven VIII, Day 7, Cycle – Divinity, p. 166-167). Note that using pluralia tantum, the end of this creation is – in just four lines – a concentrated increase prayer in faith, for that faith is sanctifying love.
The Noutatea poeticii instituite de Nicholas Andronesco în volumul Eternitatea este prezenţa zilei a opta, căreia îi putem spune Ziua Poetului . poetics novelty introduced by Nicholas Andronesco in the volume Eternity is the presence of the eighth day, that we can say the Poet Day. Aici, descoperim un veritabil CV liric. Here we discover a genuine lyrical Curriculum Vitae. Bunăoară, Premoniţie dezvăluie un om al cugetului, al simţirii şi al faptei, acesta fiind omul prezentului , subsumat veşnicului acum : „Urmez îndemnul/ Simultan să fiu/ Oricând ş-oriunde/ Cu sine identificat/ Înscris genetic/ În veşnicul acum” (p. 179). For example, the poem Premonition reveals a man of conscience, of feeling and of action, this man belonging to the present, subsumed to the eternal now: „/…/I am urged/ Simultaneous to be / Anytime and anywhere / Self identified / Genetically submitted/ In the forever now/…/” (Heaven IX, Day 8, Cycle – The Eight Day, p . 179). Iar Împărtăşanie are o tentă vădit autoironică – o ironie înţelegătoare faţă de intelectualul consumator de idei: „Medicul trebuia consultat/ Neapărat/ După o examinare serioasă/ Mi-a transcris o bucată de odihnă eternă/ La fiecare veşnicie/ Cauza fiind evidentă/ Imaginarol/ Consumul exagerat de idei” (p. 197-198). And the poem Eucharist is manifestly a self-ironic twist – an irony sympathetic to the intellectual consumer of ideas: „/…/The doctor must be consulted/ By all means / After a serious examination / He transcribed me a bit of rest for ever/ Every eternity / The cause being obvious / Too much imagination / With ideas in excessive consumption/…/”(Premonition, Heaven XI, Day 8, Cycle – The Eight Day, p. 197-198).
Acestea sunt principalele caracteristici ale poeticii eternităţii, pe care dr. Nicholas Andronesco o creează în volumul Eternitatea . These are the main features of poetic eternity that Dr. Nicholas Andronesco creates in his book Eternity.
REFERENCE
ANDRONESCO, N. (2013), ETERNITATEA (ETRNITY). Book I, Lumina, Stamford, Connecticut, USA, 2013 & Publishing Ex Ponto, Constanta, Romania.
Copyright © 2014 by Lumina Publishing House
Stamford, Connecticut
METAMORFOZE 