BESSARABIA, MY LOVE

SURVIVING SIBERIA

TEMA PENTRU ACASĂ

– EXCERPT –

XI

By NICOLAE DABIJA                        

In English by DR. NICHOLAS ANDRONESCO

 

Birthday in the gulag

 

Dragostea e un incendiu în care cei din afară văd mai mult fumul şi cei dinăuntru, flacăra.„Love is a fire that outsiders see more smoke and inside people see the flame.”

Jacinto Benavente Jacinto Benavente

 

 

În fiecare noapte, cade greu ca un bolovan pe patul de scânduri şi, de cum pune capul pe smocul de vată numit pernă, adoarme imediat. Every night, he falls, like a hard rock, on a bed made of planks.   When he puts his head on the tuft of wool called pillow falls immediately asleep. Dimineaţa Mihai Ulmu se trezeşte şi mai obosit, ca o vită de povară care muncise şi prin somnIn morning, Mihai Ulmu wakes up even more tired, like a working beast who worked while asleep.

În timpul apelului din zori de zi, îl întreabă pe Mendelstam: During the morning call, he asks Mendelstam:

− Ce dată e azi? – What date is today?

− Cine ştie?! –  Who knows?! 2 sau 3, sau 4. 2 or 3 or 4.

− Mi-am amintit acum: în una din zilele acestea e ziua mea de naştere. –  I remembered now: one of these days it’s my birthday.

− Eu nu mi-o amintesc niciodată. – I do not remember it ever. O făcea în locul meu soţia. My wife used to do it, instead. Dânsa ţinea minte toate zilele de naştere. She could remember all birthdays. Oricum, te feliAnyway, congratulations. Ceea ce pot face acum însă e să-ţi dăruiesc un îndemn: priveşte luna.What I can do now, it’s to give you an advice: look to the moon.

Soarele nu răsărise, dar luna încă mai străjuia în înalturi. The sun didn’t rise yet, but the moon still guarded the heights.

− De ce? – Why?

− Închipuie-ţi că în această clipă la ea se uită şi cineva care ţi-i foarte drag şi care se află departe. – Imagine that in this moment someone, who’s dear to you and is away, looks to the moon. S-ar putea să vi se întâlnească privirile pentru o fracţiune de secundă pe suprafaţa ei de aur … For a split second, your looks could meet on its golden surface…

Ulmu îi mulţumi. Ulmu thanked Şi privi luna care apunea. and looked at the setting moon.

Un gând i se înfipse imediat în creier ca un cui înroşit în foc: să fug, să fug, să fug. One thought is immediately dug into the brain like a red hot nail: to run, to run, to run.

Profesorului din Poiana zilele îi par trase la indigo: deşteptarea, gimnastica, micul dejun, munca, prânzul, iarăşi munca, iar apel, cina, cercul de artişti amatori, culcarea. To the teacher of Poiana, days seem the same: awakening, gym, breakfast, work, lunch, work again, another call, dinner, the amateur circle of artists, going to bed.

Dar tot ele îi sunt şi ca nişte lecţii de viaţă: învăţă cum să ţii roaba ca să te ducă ea pe tine şi nu tu pe ea, cum să pui fierăstrăul ca să răstorni pinii în linie dreaptă, mai află care copac are coaja dulce, rădăcinile căror plante potolesc setea, cum se prepară lichenii ca aceştia să devină comestibili. But, all these are like his life lessons: learn how to handle a wheelbarrow to ease your efforts, how to put the saw to cut the pine trees in a straight line. Find out what tree has a sweet  bark, plants whose roots quench thirst, how to prepare lichens to become edible.

− Aici doar cei tari supravieţuiesc. – Here, only the strong survive. Învăţaţi-vă să fiţi tari!Teach yourself how to be strong! îi îndeamnă brigadierul Fomin, care lucrează cot la cot cu ei. Brigadier Fomin urges them, while working side by side with them.

− Dacă n-aş fi avut în grija mea destinele celor mai de seamă minţi ale Rusiei, evadam de mult, le mai spune acesta, fără să se teamă de ce zice, în timp ce alţii se sperie de ce aud. – If I couldn’t have in my care the destinies of Russia’s greatest minds, I could escape much long ago, he used to say to them, without fear of what he says, while others are frightened by what they hear.

O parte din brigada lui lucrează la tăiat taigaua şi clădeşte trunchiurile în stive, o alta – umblă cu roabele din urma artificierilor care aruncă stâncile şi pietrele mai mari în aer, ca să facă locul drept. A part of his brigade is working on cutting taiga and builds cut trunks into stacks. Another work with wheelbarrows following fire workers throwing rocks and large stones in the air, to make the place straight.

Fomin,de cum îl vede pe Mihai Ulmu, îi şi arată roaba. When Fomin sees Mihai Ulmu immediately shows him the wheelbarrow.

După o săptămână de lucru, sa ataşat de această unealtă. After a week of work, Mihai became attached to this tool.

Roaba poate fi supusul sau stăpânul omului. Wheelbarrow may be subject or human master.

Roaba şi omul devin la un moment dat un tot întreg, precum calul cu călăreţul într-o bătălie. Wheelbarrow and man become at some point a whole, as well as horse and rider in a battle.

Calităţile acestui instrument metalic se transmit parcă şi omului, şi, în loc să scârţâie, prinde şi el să ofteze. The qualities of this metallic instrument seem to be transmitted to man, and, instead of squeaky, he begins to sigh. This Tărăboanţa cu o singură roată, două mânere şi un coş uriaş, prinsă de braţele unui deţinut, care nu are dreptul so lase din mână cele 12 ore cât durează ziua lui de lucru, eo emblemă a GULAG-ului.wheelbarrow with one wheel, two handles and a huge basket, kept by the arms of a detainee who has no right to let it away all along 12-hour length of the working day, is a symbol of GULAG’s. Dacă te obişnuieşti cu ea, când nu mai simţi rănile din palme şi nici durere atunci când îţi zdreleşti genunchii de fierul ei rece sau fierbinte, în funcţie de anotimp, înveţi să te odihneşti chiar în timp ce o duci încărcată pe puntea de lemn ca să o deşerţi în caroseria unor camioane grele sau în albia râului de alături. If you get used to it, when you do not feel no more any pain and injuries in your hands when you scratch your ​​knees by its hot or cold iron, depending on the season, you learn to rest even while carrying it loaded to a wooden deck. Then you downloads it in the body of a heavy truck or along the river bed. Când omul reacţionează ca un automat, când fiecare mişcare e şlefuită până la robotizare, el simte roaba aşa cum îşi simte propriul corp, cunoaşte unghiul din care să fie împinsă, ca să devină uşoară, ştie când so ungă, cu lacrimi sau stropi de sudoare, dacă nu găseşte ulei, ca să nu scrâşnească prea tare, intuieşte centrul ei de greutate, ca şi forţa cu care trebuie so mişte, ca roata să nu i se oprească. When man acts as an automatic, when every move is polished as performed by a robot, the detainee feels his wheelbarrow as well as his own body. At that stage, he knows the pushing angle that his work to become easier. He knows when to anoint it with tears or sweat drops to not grit too much, if there is no oil. He infers its center of gravity as well as the applied force to move it and the wheel to not stop.

Când intră în acest ritm, omul nu trăieşte, ci vegetează. When a man enters into this rhythm, he does not live anymore, but vegetates. Aşteaptă să treacă cei 10, 15, 20 sau 25 de ani de detenţie. He just expects to elapse the 10, 15, 20, or 25 years of prison. I se arată că mai greu trece o oră sau o zi de chin, dar 25 de ani, i se pare, vor trece acuşica. For him, it looks that an hour or a day of torment slowly passes, but 25 years seem that will go in no time.

Mihai Ulmu se simte ca un robot, mişcările par a nu-i mai fi dictate de creier, ci de roabă. Mihai Ulmu feels like a robot. His movements seem to no longer be dictated by the brain, but the wheelbarrow.

Într-o săptămână, se obişnui într-atât de mult cu prezenţa ei, încât îşi spune că, chiar dacă va evada, va evada cu tot cu roabă. Within a week, he got used to its presence so much that he used to say that even if he’ll escape, he’ll escape with the wheelbarrow at all.

De la o vreme ea i se arată şi-n vise. After a while it was shown even in his dreams.

În acea dimineaţă bucătarul îi turnă porţia de ciorbă apoasă în gamelă şi-i aruncă bucata de pâine cleioasă în faţă, făcându-i semn grăbit: „Hai, treci mai departe!” In that morning, the cook poured his portion of aqueous soup in his tin and threw the loaf of soggy bread to his face, waving hurriedly: „Come on, move on!”

Se aşeză la masa lungă, între alţi ortaci, vântură cu lingura sorbitura, în speranţa să dea în ea şi de vreun fir de orez, apoi muşcă din pâinea neagră şi cleioasă. He sits at the long table, among other miners, winnows his soup draught with spoon, in hope of finding a grain of rice. Then he bites from sticky and black bread.

Dar în clipa în care dinţii i se încleştară în bucata de aluat aproape crud, aceştia se loviră de o aşchie de piatră, cel puţin aşa i se păru, pe care voi so scuipe imediat jos, dar, când o luă în palmă so arunce şi o privi mai atent, descoperi că ceea ce muşcă era de fapt o bucăţică de hârtie împăturită strâns. But the moment his teeth clenched in the piece of dough almost unbaked, they hit a splinter of stone, or so, it seemed. He immediately wanted to spit it down, but when he took it in his hand and throw it away, at a closer look,  discovered that what he was actually biting was a piece of folded tightly paper. O ascunse pe dată în unul dintre buzunare. He has immediately hidden it in one of this pockets. Când ajunse în zonă şi se încredinţă că nu-l vede nimeni, scoase hârtia şi o desfăcu cu grijă. When he reached the area and was convinced that no one sees him, took the paper and carefully unfolded it. Era un bileţel, cu următorul conţinut: „ Vă felicit cu ocazia zilei de nIt was a note, stating: „I congratulate you on the occasion of birthday. Cadoul pe care-l meritaţi cel mai mult este libertatea. The gift that you most deserve is freedom. Pentru asta va trebui să executaţi întocmai următoarele instrucţiuni. For this, you have to just run, following instructions. Înainte de sfârşitul zilei de muncă, vă apropiaţi de stiva de trunchiuri dinspre râu, un trunchi va fi marcat cu cretă, dar acesta e doar un capăt de lemn, pe care-l scoateţi şi vă strecuraţi între buşteni, după care fixaţi bucata de trunchi la loc. Before the end of the working day, you approach the stack of logs from the river. A log will be marked with chalk, but it’s just a wooden end that you remove it and slipped between logs, then fix the piece of trunk back in place. Strădui-ţi-vă să nu fiţi văzuţi. Make sure that your endeavor will not be seen. După ce v-aţi convins că gardienii şi deţinuţii au părăsit zona, ieşiţi din ascunziş şi mergeţi spre răsărit către muntele Alalai. Once you are convinced the guards and prisoners left the area, get out of hiding and go east to Mount Alalai. Fâşia de pini o să vă conducă spre o peşteră de la mijlocul muntelui. The strip of pine trees will lead you to a cave in the middle of the mountain. Acolo mă aşteptaţi. There, you’ll wait for me. Un prieten ”.A friend.

Conţinutul scrisorii îl zăpăci. The content of the letter confused him.

Nu ştiu ce să creadă. He didn’t know what to believe.

Cine e acest tainic prieten? Who is this mysterious friend? Şi ce doreşte?! And what he wants?! Ce scop urmăreşte? What purpose does he intend? De ce să-l salveze?! Why for saving him! De ce pe el?! Why him?! Cine putea şti aici, la capătul lumii, că azi e ziua lui de naştere?! Who could know right here, at the end of the world, that today is his birthday?! Nu e oare o provocare? Is not this a challenge?

Mii de întrebări îi roiesc în cap. Thousands of questions are swarming in his head.

Munci toată ziua cu însufleţire, gândindu-se la binefăcătorul anonim. He worked all day with enthusiasm, thinking at the anonymous benefactor.

Îşi făcuse şi el, ca şi toţi ceilalţi deţinuţi, zeci de planuri cum să evadeze. He had done, like all the other prisoners, dozens of plans how to escape. Dar reu ș ita i se păru fără şanse. But it seemed that to succeed it, there is no chance. La ieşirea din lagăr, la intrarea în zonă, la ieşirea din zonă, la intrarea în lagăr sunt efectuate obsedantele apeluri, de la care nu poţi lipsi. On leaving the camp, at the entrance to the area, at the exit of the area, back at the entrance to the camp, haunting calls are made from which you can not miss.

AllAcestea au loc pe orice vreme şi sunt reluate de fiecare dată când supraveghetorii greşesc sau nu le ies la număr toţi închişii. these take place in any weather and are repeated each time the supervisors are wrong with counting or do not match the detainees’ number.

Dacă lipseşte un singur deţinut, imediat toată paza e pusă în alertă. Immediately all security is put on alert, if there is missing a single detainee. Soldaţi cu câini pornesc pe urmele proaspete ale celor evadaţi. Soldiers with dogs start searching on fresh footsteps of the fugitives.

Primi această invitaţie când se convinsese definitiv că de aici orice evadare e imposibilă. He got this invitation when was finally convinced that there any escape is impossible.

De câteva ori, pe parcursul acelei zile, se apropie de grămada de trunchiuri de lângă râu, zări şi urma de cretă. During that day, he approached several times the pile of logs by the river. He really saw traces of chalk.

Soarele căzu de mult după orizont, dar munca în zonă continua. Long after the sun went down the horizon, the work in this area continued.

Părăsi roaba lângă alte roabe, care urmau a fi reparate, se furişă către stiva de lângă râu şi, când se convinse că nu-l vede nimeni, desprinse bucata de buştean însemnată şi, făcându-şi loc, dispăru fulgerător în miezul acelei grămezi de lemne, trase capacul din urma lui şi, rămas în întunericul dintre copacii stivui ț i ca într-un sicriu, se puse pe aşteptat. He left his wheelbarrow next to other wheelbarrow, which were to be repaired, slipped the stack by the river and, when was convinced that no one sees him, detached the marked piece of log, and making room in it, instantaneously disappeared in the middle of that pile of wood. He covered himself with that marked piece of log and remained in the darkness between the logs stacked like in a coffin. He began waiting.

Apoi auzi cum brigadierii comandară încolonarea şi cum şeful escortei începu numărătoarea. Then he heard brigadiers ordering roundup and the head of the convoy began counting.

Se auzea până la el fiecare număr strigat: It sounded until him each called number:

− –      M 1-1… M 1-1…

− –      Prezent! Present!

− –      M 1-2 M 1-2

− –      Prezent! Present!

. . . . . . . .

− –      M 1- 313 M 1-313

− –      Prezent! Present!

Inima-i bătea să-i sară din piept: se va constata că lipseşte şi soldaţii cu câini vor porni imediat să-l caute. His heart was beating to jump from his chest. They’ll found that he is missing and soldiers with dogs will start immediately searching for him.

…………………………….. ……………………………..

− M 1 – 314 – M 1-314

− Prezent! – Present!

− M 1 – 315 – M 1-315

Era numărul lui. It was his number.

− Prezent! – Present! said răspunse cineva.someone.

Răsuflă uşurat. He felt relieved. Cine putea fi? Who could he be? Cine-l salvă? Who saved him? Poate Mendelstam, văzând că lipseşte, îşi dezmorţi limba în locul lui? Can Mendelstam, seeing he’s missing, chilled off his tongue in his place? Poate altcineva?! Maybe someone else!

Când apelul se încheie, auzi cum coloanele părăsiră zona abia târându-şi picioarele. When the call ended, he heard the columns leaving the area, just dragging their feet.

Liniştea deveni deplină. Silence became thoroughly. Ulmu împinse capătul de trunchi şi ieşi. Ulmu pushed the end of the trunk and came out.

Era liber, liber, liber. He was free, free, free.

Muntele Alalai se profila nu prea departe: o stâncă urcată în cer, ca o clopotniţă. The Alalai Mount was looming not too far: a rock climbed into the sky, like a bell.

Porni într-acolo. He started up in there. Mai mult se furişa decât mergea. He was going more creeping than walking.

Văzu în curând şi fâşia de pini pleşuvi, care urmau să-i arate drumul spre peşteră. Soon, he saw the bald pine tree strip that would show him the way to the cave.

Găsi cu uşurinţă grota. He easily found the grotto. Era una nu prea mare, ca o scoică tăiată în perete. There was one not too big, like a scallop cut in the wall.

Se puse pe aşteptat, trăgând cu urechea, cu răsuflarea tăiată, cu toate sim ț urile la pândă. He just started breathlessly waiting, eavesdropping with all senses on the watch.

The Luna împrăştia o lumină rece, care-l înfiora, strângându-i carnea, în care parcă înfigea mii de ace minuscule .Moon was spreading a cold light that shivered him, squeezing his flesh like thousands of tiny needles were plunging in.

Timpul trecea greu . The time was hardly passing by.

În curând cei din lagăr vor descoperi că lipseşte şi supraveghetorii vor porni pe urmele sale. Soon, those from camp will find that he’s missing and supervisors will be searching in his footsteps.

Trebuie să reuşească să se îndepărteze cât mai mult de acest loc. He must succeed to get away as much as possible from this place.

Aşteptarea devenise tot mai chinuitoare… Waiting became more painful…

Dar autorul bileţelului întârzia. The author of the note was late.

La un moment dat auzi paşi îndepărtaţi în noapte. At one point, in the night, he heard footsteps from far.

Văzu cum o umbră se strecura printre pini, urcând pe potecă în sus către peştera unde se afla el. He saw a shadow crept through the pine trees, climbing the path up to the cave where he was.

Era izbăvitorul lui. This was his deliverer.

Ardea de nerăbdare să-l cunoască, să-i vorbească şi să-i arate recunoştinţa, dar, se întrebă, îi va putea oare vreodată mulţumi cu adevărat celuia care ia dăruit, după săptămâni de umilinţă şi calvar, acest aer de libertate, pe care îl lăsa să-i invadeze fiinţa şi pe care învăţa acum din nou să-l respire?! Mihai was anxious to know, to speak and to show his gratitude to him. In same time he wondered that, will he ever be truly thankful to the one who gave him, after weeks of humiliation and torment, this air of freedom that let invade his human being and which he learns now to breathe again?!

 

To be continued…

 

Copyright © 2014 by Lumina Publishing House

Reclame

DIN CARTEA III DE POEZIE «LOGICA TRIVALENTA

DARK MATTER

                    Nicholas Andronesco

 

“Tu îi vei depăşi pe toţi

Vei sacrifica omul

În care sunt îmbrăcat”

Spune o evanghelie interzisă

La Niceea

…………………………………

Ascuns era în cărnuri şi în oase

Şi sub plăceri ce copleşeau

Vederi din depărtare

Faptele

Potenţial erau

În repetări de chipuri

În asemănări deşarte

Materia întunecată

Era o zbatere

Spre luminare

Autoreflectare

………………

Timp inversat

Înverşunat

………………

Şi-a reuşit

(Fiind trimis …  Şi-a fost trimis în lume)

Prin sacrificiul programat

Materiei lumină EL i-a dat

Şi-o nouă lege

Iubeşte aproapele

Ca şi pe sine

Este îndemnul simţit

Şi cugetat

Deşi în tine

Legea veche

În luptă cu cea nouă

Ura încă

O strecoară-n vine

………………………

Excelsior materie înnegurată

În sine şi-n afară

Dark matter

Luminată

 

7 aprilie 2006, Stamford, Biserica Sf. Andrei de pe proprietatea mea.

 

ÎNDEMN III

ATRACŢIE

                  Nicholas Andronesco

 

Substanţele s-adunară

În corpul lui

În corpul ei

Ca să vorbească

Despre atracţie

Şi de durerile nespuse

Şi fericirea de a fi

Până cândva

Pân-la sărutul

Aducător de fapte

Şi chiar mai mult

…………………….

Vorbiţi voi clipe

Despre dorinţi

Despre scăpări de sine

În oracole în Univers

Doar Deceneu

Atotcuprinzător

O să vorbească

În clipe

Despre clipe

Ce-au fost

Şi care or să vină

……………………….

Substanţele s-adună uneori

Cu frica de apoi

Că nu vor mai putea vorbi

Neavând drepturi

Şi nici părinţi

Care s-au dus cuminţi

Lăsându-ne îndureraţi de viitor

…………………………………

Timpu-i aici

Din Dacia venit

Şi chiar mai de departe

El ne vorbeşte

Cuvenit

De  misiunea sfântă

De a fi al nost’

……………………

Oameni

Daco-români

Cu suflet rugător

Şi gene vechi de mii de ani

Terminaţi!

‘Ăst ateism distrugător

Astăzi –acum

În vecii vecilor

Amin

POETICS OF ETERNITY

By Prof. DR. CONST. MIU

In English by DR. NICHOLAS ANDRONESCO

For Dr. Nicholas Andronesco, poezia înseamnă facere , iar poetul trebuie socotit drept un DEMIURG.the poetry means genesis and the poet must be consider himself a true DEMIURG. Creaţia sa (din volumul Eternitatea, cartea I, Editura Lumina, Stamford, Connecticut, USA, 2013 & Editura Ex-Ponto, Constanţa, România, 2013) este structurată în cicluri, pe zile, care se subsumează – ca la Dante – cerurilor, însă la poetul nostru e vorba de bucuria trăirii prin cuvânt. His work (volume Eternity, Book I, Lumina, Stamford, Connecticut, USA, 2013 & Publishing Ex Ponto, Constanta, Romania, 2013) is structured in cycles per days which subsume – like in Dante Alighieri with his Divine Comedy– to heavens, but in our poet’s work it’s about the joy of living by word.

Eternitatea Poeziei The Eternity of the Poetry are o temporalitate în sine, iar CUVÂNTUL întrupat devine, cu fiecare creaţie, o za a lanţului timpului sacru, cititorul având plăcerea de a-şi lua cuminecătura timp de opt zile, îndumnezeindu-se, prin cuvântul care „sa întrupat în creata materie, pentru a se afla pe sine.” Acesta este, de altfel, şi mesajul cărţii.has a temporality by itself, and the WORD becomes flesh with every creation, a link of the sacred time chain, the reader having the pleasure to take his/her Communion for nine (from 0th Day to 8th Day, the day Christ came, corresponding to nine heavens – translator’s note) days, deified himself through the  word that “…He embodied Himself in the created matter, just to reveal Himself” (Eternity, 2013,p. 2). Moreover, this is the message of the book.

O trăsătură a creaţiilor ce compun acest volum este ironia dublată de caricatural, în realizarea portretisticii superficialilor: „Ce tot încearcă ei/ Să-nvingă/ Când rime colţuroase/ Că opinii îi înving/ Şi-n loc de cap şi creier/ Încoronat cu spini/ Forţaţi de medii/ Cununa lor e jos/ În lipsa de pudoare…” (Superficialii, Cercul I, ziua 0, Ciclul Început, p. 23, 24). A feature of creations that composes this volume is the irony accompanied by caricature in achieving the description of portraiture of the pseudo-values: „/…/What are they trying/To defeat / When rough rhymes / As opinions on them they beat / And instead of head and brain / They’re entirely crowned by thorns / When forced by other milieu / Their crowns are right down done / And their modesty is gone/…” (Pseudo-values, Heaven I, Day 0, Cycle – Without Beginning, p. 23, 24). Dincolo de portretistica ce relevă superficialitatea pseudo-valorilor, mesajul acestor versuri avertizează asupra răsturnării scareide valori, detectabilă la mai tot pasul în ziua de azi.Beyond portraiture that reveals the shallowness of pseudo-values, the message of these verses warns over the inversion of the scale of real values, detectable everywhere today. Uimirea poetului faţă de pseudo-valorile insinuante transpare din poezia Spre deşteptarea lor (Cercul II, ziua 1, Ciclul Dreptul de a fi): „Cum de ţi-ai permis/ Să fii nescrisă/ Şi să incomodezi/ Un vechi destin de raze/ Cum de-ai îndrăznit/ Să fii tu transformarea/ Când eu te simt eroarea”.The amazement of the poet regarding the insinuating pseudo-values ​​transpires  in his poetry To Their Awareness (Heaven II, Day 1, Cycle – The Right To Be, p. 56): „…/How did you take the liberty/ Being unwritten / And inconvenient / To me as destiny of rays of light / How did you dare / To change my core / When I feel you are the error „.

Poetul este un Anteu, care-şi trage seva din locurile natale, acestea prilejuindu-i apetenţa pentru una din legile fundamentale – definitorii – ale firii umane – dorul de cunoaştere: „Când mă simţeam bine cântam/ Cântam muzică din locurile naşterii/ Frunza codrului era în armonie/ Şi câmpiile vălureau/ Ducând undeva neştiut/ Dorul de cunoaştere// Când seara se lăsa/ Şi încă mă simţeam bine/ Pâlcuri de nori dispăreau/ Mergeau undeva neştiut/ Şi bolta cerească/ Oglindită în cavitatea/ Locului meu natal/ Căpăta sclipiri/ Ce plecau dimineaţa/ Undeva neştiut” ( Visător, Cercul II, ziua 2, Ciclul Legile, p. 62, 64). The poet is an Antaeus, who has roots in his native places. They occasioned his sympathy for one of the defining fundamental laws of human nature, the ardent desire for knowledge: „/When I was feeling well I was singing / Singing music from my birth places / All tree leaves were in harmony / And my plains were waving / Carrying something somewhere in unknown / My thirst for knowledge // When night came out / And I was still feeling well / Bands of clouds were disappearing / Going somewhere in unknown / And the canopy / Mirrored in the cavity / Of my sweet native places / Was all night shining / And morning the bright sky was gone  / Somewhere in unknown” (Dreamer, Heaven III, Day 2, Cycle – The Laws, p. 62, 63).

Chiar dacă în viaţa cotidiană dr. Nicholas Andronesco este un om de ştiinţă, în aria poeziei iubirea sa este una de tip umanist – atotcuprinzătoare , iar aceasta are drept componente case, credinţă, oameni, amintiri şi tradiţii , conturându-se astfel un topos ideal : „De peste gânduri/ Şi mai departe/ Unde-s coline/ Se-ntinde un furnicar/ Şi case şi credinţă/ Şi oameni/ Şi amintiri/ (…) Acolo trăieşte/ Iubirea mea/ Cu vise tremurătoare/ Cu ape de izvor/ Şi ea/ Aşteaptă/ Cu credinţă/ Din vechi tradiţii/ (…) Şi înclinată/ Spre sufletul meu” ( Iubirea mea , cercul IV, ziua 3, Ciclul Iubirea , p. 86-87). Even that in everyday’s life Dr. Nicholas Andronesco is a scientist, in the area of poetry his love is a humanistic type – all-encompassing that has components such as houses, faith, people, memories and traditions, thus outlining an ideal topos: „From over thoughts / And furthermore/ Where are the hills / It stretches a big crowd/ And houses and faith / And people / And memories / (…) Right there / My love is living / With tremulous sweet dreams /Like water of the spring/And she / Is waiting /With deep faith / From old traditions /…/ And bowed / For all my soul „(My love, Heaven IV, Day 3, Cycle The Love, p. 86-87).

Pentru Nicholas Andronesco, devenirea presupune ciclicitate – concept specific spiritelor ce înţeleg că devenirea întru fiinţă (cum opina Constantin Noica) înseamnă strămoşul trecut în urmaş pentru un alt urmaş: „Poveşti cu fierberi în văpăi/ Strigări/ Uniri cu trupuri/ Răsăriri de flori/ Însângerate gânduri/ În mortificări/ Mi-ajung în suflet/ (…) Sunt amintiri în revărsare/ Cu lacrimi cu zâmbete şi cu topiri/ Încerc cu inima şi ochi să mă ascult/ Pe drumul unei reveniri / Mă văd un fost strămoş cu ani puţini/ / Pe drumul unei reveniri” ( Devenire , cercul VI, ziua 5, Ciclul Devenirea , p. 116-117). For Nicholas Andronesco becoming involves cyclic – specific concept of spirits who understand that becoming into being (as opined Constantin Noica) means to pass ancestor into a descendent and then to another next): “/Stories of boiled flames / Shouts / Unions of bodies / Coming up of flowers / Bloody thoughts / In the dead / Reaching  my soul /…/ They are memories in overflow / With melting with smiles and tears/ I try with heart and eyes to listen to myself/ On the way of my returning / I see myself a young ancestor / On the way of my becoming ” (Becoming, Heaven VI, Day 5, Cycle Becoming, p. 116-117).

A titanic Conştiinţă titanescă, poetul este un constructor ce visează cele două dimensiuni aparent diametrale – astralul şi teluricul –, dar care datorită faptului că legile firii sunt asimilate şi stocate în propriul eu, ele se armonizează, favorizând determinarea conştiinţei de a fiinţa: „Nu-s zeu când gândesc/ Rup norii soare aprinzând/ Zădărnicesc al fluviului şuvoi/ M-abate gândul către voi// Şi legile de viaţă sunt în mine/ Acum şi poate-n nepermisul mâine/ Nu văd în juru-mi decât fapte/ Văd curgere şi văd dreptate” ( Determinare , cercul VII, ziua 8, Ciclul Conştiinţa de a fi , p. 140).consciousness, the poet is a constructor that dreams into two seemingly dimensions – astral and telluric – but because the laws of nature are assimilated and stored in your own ego, they  harmonize themselves, favoring the determination of the consciousness to be:  „I’m not a God but when I think / I break clouds sun lighting up / I baffle river gush / I think all time about you // The laws of life are all in me / Now and perhaps  in disallowed tomorrow / I don’t see anything around but facts / I see justice and I see flow” (Determination, Heaven VII, Day 8, Cycle – Awareness To Be, p. 140).

Că ziua a şaptea este ziua lui Dumnezeu e un truism. That the seventh day is the day of God is a truism. Însă, în Liturghie ortodoxă , poetul drept credincios imploră Tatăl Ceresc să asculte imnul credincioşilor Săi, conştientizând că eternitatea e în fiecare din noi. However, in the poem Orthodox Liturgy the poet, as faithful believer, implores the Heavenly Father to listen His believer’s Hymn, realizing that eternity is in each of us. Aşa se explică folosirea pluralului colectivităţii: „Doamne, fie-ţi milă de noi/ Doamne, auzi-ne cântul de imn/ Stăpân peste cer şi pământ/ Peste chin/ tot aşteptăm/ Timpul din noi/ Timpul Divin/ Acum şi pururi/ Şi-n vecii vecilor/ Amin” (p. 159-160).This explains the use of the community plural: „/…/Lord, have mercy on us / Lord, hear us singing your Hymn / Master of Heaven and Earth / Over torment / We still are waiting / The time from our inner / The Divine Time / Now and ever /Forever and ever / Amen” (Orthodox Liturgy, Heaven VIII, Day 7, Cycle – Divinity, p. 159-160).

O dovadă a faptului că în poazia lui Nicholas Andronesco iubirea este una atotcuprinzătoare este şi creaţia din ciclul Divinitatea – Iubirea sfinţitoare . A proof that, the Nicholas Andronesco poetry love is an all-inclusive creation is the poem Sanctifying Love from the Divinity Cycle.  In its integrity, it is a periphrastic definition of love from Above, through which that fulfils in terms of the theologian Paul Evdokimov – the secret inhabitation in profane: “/The time comes/ The high time comes/ The instant comes/ it comes in a rush/ Fortune comes/ Or misfortune/ When in our condensed space/ We ourselves wonder and are asked / What from your inner soul did you give away for people/ Whose brave good sensible saint/ Did you know the profound grief/ What young branches did you build/ And from all you really felt/ It comes here/ Your love/ Deep from Earth/ And high from Heaven/ From the sacred hidden time/ Which just waits silently you/ And it hears the biting heat/ Do not  wound the holy sound/ Which from Up/ Vibrates in ground/ Love and I/ As alter ego/ We keep meeting/ One with other// Do, You, Lord/ In my good faith/ To get thoroughly into/ Now and soon/” (Sanctifying Love, Heaven VIII, Day 7, Cycle – Divinity, p. 166-167).  Note that using pluralia tantum, the end of this creation is – in just four lines – a concentrated increase prayer in faith, for that faith is sanctifying love.

The Noutatea poeticii instituite de Nicholas Andronesco în volumul Eternitatea este prezenţa zilei a opta, căreia îi putem spune Ziua Poetului . poetics novelty introduced by Nicholas Andronesco in the volume Eternity is the presence of the eighth day, that we can say the Poet Day. Aici, descoperim un veritabil CV liric. Here we discover a genuine lyrical Curriculum Vitae. Bunăoară, Premoniţie dezvăluie un om al cugetului, al simţirii şi al faptei, acesta fiind omul prezentului , subsumat veşnicului acum : „Urmez îndemnul/ Simultan să fiu/ Oricând ş-oriunde/ Cu sine identificat/ Înscris genetic/ În veşnicul acum” (p. 179). For example, the poem Premonition reveals a man of conscience, of feeling and of action, this man belonging to the present, subsumed to the eternal now: „/…/I am urged/ Simultaneous to be / Anytime and  anywhere / Self identified / Genetically submitted/ In the forever now/…/” (Heaven IX, Day 8, Cycle – The Eight Day, p . 179). Iar Împărtăşanie are o tentă vădit autoironică – o ironie înţelegătoare faţă de intelectualul consumator de idei: „Medicul trebuia consultat/ Neapărat/ După o examinare serioasă/ Mi-a transcris o bucată de odihnă eternă/ La fiecare veşnicie/ Cauza fiind evidentă/ Imaginarol/ Consumul exagerat de idei” (p. 197-198). And the poem Eucharist is manifestly a self-ironic twist – an irony sympathetic to the intellectual consumer of ideas: „/…/The doctor must be consulted/ By all means / After a serious examination / He transcribed me a bit of rest for ever/ Every eternity / The cause being obvious / Too much imagination / With ideas in excessive consumption/…/”(Premonition, Heaven XI, Day 8, Cycle – The Eight Day, p. 197-198).

Acestea sunt principalele caracteristici ale poeticii eternităţii, pe care dr. Nicholas Andronesco o creează în volumul Eternitatea . These are the main features of poetic eternity that Dr. Nicholas Andronesco creates in his book Eternity.

REFERENCE

ANDRONESCO, N. (2013), ETERNITATEA (ETRNITY). Book I, Lumina, Stamford, Connecticut, USA, 2013 & Publishing Ex Ponto, Constanta, Romania.

 

 

Copyright © 2014 by Lumina Publishing House

Stamford, Connecticut