Elena CRÂNGAŞU – clasa a IX-a D, LTNB
Răsărit
Mi-am învelit dorul
În muguri verzi,
Dar au căzut apoi
Şi dorul a înverzit,
Până când cupele florilor
S-au deschis în faţa iubirii.
Şi-atunci iubirea ta
Mi-a prins inima cu mâinile,
A absorbit fiecare bătaie
Şi a pictat răsăritul cu ele.
Acum, ca să te văd,
Privesc răsăritul.
Primăvara ta
Natura cântă simfonii parfumate.
Ce frumos!
Se înalţă în zbor melodios
Şuvoaie de primăvară.
Sufletele cântă la vioara iubirii.
Opresc timpul în loc –
Măcar pentru o zi
Vreau să fiu primăvara ta,
Pictată pe buzele florilor de liliac,
Înecate în cascade violet.
Locaţie
Aştept…
Aştept de ani să-mi baţi la uşă.
Nu ştiu de ce ai plecat.
N-am renovat, să ştii,
Toate sentimentele sunt la locul lor,
Te respiră încă de pe buzele mele.
Poate nu-mi mai ştii adresa.
Oricum, cheia casei e în inimă.
Tu poţi ajunge la ea oricând.
Eu n-am schimbat locaţia dragostei,
Dar tu…
Tu te-ai mutat în alt suflet
Şi vreau să te-ntreb:
„Mai vii? Te mai aştept?“
