FIZIOGRAFIA EMINESCU

PREDÂND FIZICA DUPĂ EMINESCU

XII

PROF. UNIV. DR. NICHOLAS ANDRONESCO

Mamei, Elena Enuţa Andronescu

 

SFÂNTA TREIME. CERUL DIVIN. ÎNVIEREA.

APOTEOZA

 

Învierea este cel mai important eveniment-miracol din istoria lumii.

El este învingerea infinitului. Infinitul a fost adus pe Pămȃnt.

Când mă duc la biserică de Paşte sunt impresionat de

numărul de enoriaşi semnificativ mai mare decât de Crăciun.

Evident. Gândul, dorinţa şi speranţa învierii îi cheamă. 

 

Iată! Veni al doisprezecelea capitol ca într-un ciclu annual, care se-ncheie cu luna decembrie şi naşterea lui Iisus Hristos. Acest număr 12 este cunoscut în multe civilizaţii şi culturi ale Pămȃntului. În cea sumeriană 12 este divisor al numărului 60 (numărul ei miracol) alături de 2,3,5,6,15,20,30 şi el însuşi. Adaug şi numărul 1, elementul neutru faţă de împărţire şi înmulţire. Remarcăm că 12 sunt cele 3×4 oase de la cele patru degete lungi de la mȃnă. De fapt fiinţa noastră creatăTemplul Domnului – este sursă de inspiraţie pentru multe modele matematice şi nematematice. Tot 12 sunt zodiile atȃt de importante în expunerea primară a noului născut la influenţa boltei cereşti când se botează cu energie din Cer, în ape cereşti. De asemenea, Eminescu pomeneşte în Fragmentarium numărul 360, divizibil prin 12 (luni), referitor la numărul de zile într-un an faraonic – egiptean.

Trăim sub imperiul lui 12.

 

***

Intermezzo

2255

Cele 360° ale cercului sunt cele 360  zile ale anului egiptean. (501)

Următorul rând este de fapt un vers. O inspiraţie cu privire la rândul de mai sus.

În rotitoarea plinire de timp un an azi trecut-au. (501)

Aduc această expresie poetică la vedere pentru a ilustra conexiunea profundă la Eminescu între cunoaştere şi exprimare poetică. Versul descrie exact rotirea planetei Pământ în jurul Soarelui. Odată avută în minte formula – Cele 360° ale cercului sunt cele 360  zile…, Eminescu este imediat inspirat de forma poetică. Iată o metodă foarte clară de a scrie poezie.

Nu există profundă inspiraţie poetică fără o vastă şi profundă cunoaştere.

***

 

Acest capitol îl scriu cu dorinţa ca voinţa şi interesul cititorului să descopere multiplele legături de religie-filosofie-fizică-artă pe care Eminescu le afirmă. După cum ştim, Eminescu este creatorul.  Plăcerea cea mai mare este acea de a crea şi a re-crea, mai ales când o facem dintro perspectivă morală. Eminescu aduce lumea cerească pe Pămȃnt, “Precum în Cer aşa şi pre Pămȃnt”(Tatăl Nostru), aşa cum şi lumea pămȃntească o ridică la Cer. Chiar dacă ştiinţific Eminescu este “îndrăgostit” de legile de conservare ale materiei şi spiritului, chiar dacă afirmă că omul nu-i capabil de a crea un singur atom, el acceptă şi dezvoltă ideea reaşezării în noi sisteme a elementelor şi/sau a părţilor rezultate din dezagregarea altor sisteme, corpuri. Adică, această re-creare se-ntȃmplă la nivel reflectat, al cunoaşterii, şi este în capacitatea şi destinul omului să fie o “trestie gânditoare” (Blaise Pascal).  Eminescu este un maestro al acestor combinări, reaşezări. Chiar le şi exprimă probabilist şi combinatorial în Fragmentarium. E bine să-nţelegem că materia, corpurile şi câmpurile fizice, nu constituie “totul” în cadrul existenţei universale (multiversale).  E bine să ne gȃndim şi la faptul că atomii şi atomica, cuantica şi dinamica se aplică şi la sistemele de simţire şi gȃndire, la atomul cibernetic (Andronesco – august, 2012 ) pe care Eminescu nu l-a exprimat explicit, dar l-a sugerat.  Eminescu-i în noi.

 

Cuvinte cheie în expunerea de faţă:

 

UBICVIST, -Ă, ubicvişti,-ste,adj. 1. (Despre plante) Care trăieşte şi se dezvoltă la fel de bine în condiţii de mediu diferite. 2. (Fam.; despre oameni) Care pare a se afla în mai multe locuri deodată. – Din fr. ubiquiste. (DEX, p.1130)

Eminescu foloseşte cuvȃntul ubicvist referitor la proprietatea, însuşirea lui Dumnezeu de a se afla în acelaşi moment pretutindeni.

Cunoaşterea lui Eminescu este ubicvistă, presentă peste tot, precum un sistem informaţional contemporan capabil să transmită simultan aceeaşi informaţie, aceeaşi imagine în multe locuri. Principiul fizic care afirmă faptul că “nu poţi fi în acelaşi timp în două locuri diferite” se referă la corpurile materiale şi nu la informaţie. Reamintesc: Cantitatea de informaţie are principala proprietate că nu se conservă.

 

APOTEOZA

Apoteoza este foarte bine cunoscută, celebrată, slăvită şi aplicată lui Iisus Hristos.

Mihai Eminescu nu numai că pune la loc de cinste religia creştină, dar el însuşi este o apoteoză a gȃndirii universale. 

 

APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rȃndul zeilor. Fig. A aduce laude şi onoruri excepţionale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva) [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéoser, lat. (DEX, p. 53).

APOTEOZĂ, apoteoze, s.f. (În antichitatea Greco-romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. Fig. Onoruri extraordinare aduse cuiva, preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] –Din fr. apotheose, lat. apotheosis. (DEX, p. 53)

TEOLOGIE, s.f. Disciplină care se ocupă cu expunerea şi justificarea raţională a izvoarelor, a dogmelor şi riturilor unei religii [Pr.te-o-] – Din fr. Théologie. (DEX, p. 1084)

***

 

CERUL – SFÂNTA TREIME

 

EMINESCU – GALILEI – NEWTON – DUMNEZEU

Iată o metodă originală a lui Eminescu de a explica şi rezolva legătura internă, organică din Sfȃnta Treime:

Teologie

Dumnezeu o putere care lucrează în linie dreaptă –  Tatăl.

O altă putere egală, dar în direcţie crucişe i se spune – Fiul.

Rezultanta: Paralelogramul de puteri:  Sfîntul Duh. 472

Nebulos              Un singur individ mecanic. Acţiune. Tatăl.                                  Un singur corp.

Sistem                 Două individe mecanice acţiune = reacţiune.                               De fapt două corpuri.

                            Fiul.

Rezultantă          Sfîntul duh = organismul sfînt.

Duhul Sfînt purcede ca resultant din Tatăl şi din Fiul.

Din acţiunea tatălui (linia dreaptă) s-a născut reacţiunea fiului (linia dreaptă în sens invers) şi rezultanta Sfîntului Spirit (de-a curmezişul Cruce).

Acţiune egal reacţiune.

Linie dreaptă X 1 = Rotatorie

         Roata XX

Lina dreaptă X 1 = ondulaţia

               Rotatorie   X n X      (383)

                       2

472 Personajele biblice sunt pentru Eminescu  mituri, cum se desprinde şi din alte însemnări ale sale, create de închipuirea oamenilor în diferite stadii ale civilizaţiei umane. Din această însemnare şi din cea care urmează se vede limpede că poetul deposedează personajele biblice de aspectul sacru, le interpretează ca simple simboluri şi le aplică simboluri matematice.

 

ADEVĂR referitor la nota 472: Pentru Eminescu, pesonajele biblice nu sunt mituri, ci fiinţe ce exprimă adevăruri specifice.

 

IPOTEZĂ DE LUCRU:

Ţinȃnd cont de epoca socială antireligioasă în care a fost publicată cartea Fragmentariu, anul de graţie 1981, nota 472 este o acoperire în faţa cenzurii.

Legea paralelogramului de însumare a vectorilor.

 

La pagina 383 din Fragmentarium, chiar sub scrierea cu titlul Teologie, Eminescu are desenat un paralelogram (pătrat) cu o diagonală. Laturile din stȃnga şi de deasupra figurii au ataşate săgeţi în acelaşi sens semnificȃnd proprietatea vectorială a laturilor paralelogramului. De asemenea, diagonala are o săgeată indicȃnd vȃrful unde se întȃlnesc vectorii. Iată o unică interpretate şi încercare informală de a explica legătura vie-organică dintre cele trei principii ale Sfȃntei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfȃntul Duh. Subliniez că în literatura de specialitate uneori se întălneşte o suprapunere de concepte de Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul, Dumnezeu- Sfȃntul Duh ca principii separate şi în acelaşi timp cele trei principii, în întregimea lor, definind Dumnezeu – Creatorul.

Interesante sunt expresiile: 1. Nebulos              Un singur individ mecanic. Acţiune. Tatăl.  Această expresie se interpretează prin faptul că nu se poate construi un sistem interacţional doar cu un singur corp. De aceea este nebulos pentru că principiul numărului unu este nesatisfăcător; 2.  Sistem      Două individe mecanice acţiune = reacţiune.  Fiul.    În această exprimare avem deja două elemente (principii) – Tatăl din prima exprimare care produce acţiunea şi Fiul ca izvor al reacţiunii. Cele două elemente însumate în paralelogram au ca rezultat  Sfîntul duh = organismul sfînt. Mare atenţie! Tatăl şi Fiul interacţionează în opoziţie şi în linie dreaptă conform princiului trei din mecanica lui Newton, iar crucea ce se formează de-a curmezişiul conţine Sfântul Duh. Din acţiunea tatălui (linia dreaptă) s-a născut reacţiunea fiului (linia dreaptă în sens invers) şi rezultanta Sfîntului Spirit (de-a curmezişul Cruce). În paralelogram, Eminescu foloseşte vectorii Tatăl şi Fiul cu unghiul dintre direcţii diferit de 180 de grade. Să se fi gândit Eminescu la un nou principiu?! Vă propun să continuaţi studiul. Aştept rezulatele pe adresa math.physics2@gmail.com

Un alt semn al treimii. La creştinii ortodoxi semnul crucii se face cu mâna dreaptă cu trei degete – degetul mare şi următoare două degete – strânse întro triadă care ating cu evlavie fruntea în numele Tatălui, apoi cele trei degete coboară pe verticală în dreptul ombilicului (centrul de greutate al corpului uman), în numele Fiului, continuând cu un segment orizontal în dreptul  inimii pentru Sfântul Duh şi Amin.

AMIN interj., s.n. 1. Interj. (În texte religioase sau în practica bisericii creştine, folosit ca formulă de închiere) Adevărat! aşa să fie! ♦ Fam. Adio! s-a terminat! (DEX, p. 34).

COMENTARIUL SPECIAL

Matematicile liniare şi clasice nu sunt suficiente în a explica acest “unul e în trei.” Mai de folos poate fi deviza latină din timpul Imperiului Roman E PLURIBUS UNUM şi care este folosită şi pe sigiliul Statelor Unite ale Americii http://en.wikipedia.org/wiki/E_pluribus_unum.

Aduc în vedere această deviză pentru a pune în evidenţă contradicţia filozofică, reală şi fundamentală, între UNU (UNITATE) şi MULŢIME. Aceasta este de folos în abordarea sistemului “unul e în trei” ca şi “trei sunt în unu”. Bineînţeles că agregarea organică şi sinergică poate continua la numere mai mari, dar nu poate fi mai jos de numărul TREI. Unul este doar conţinut în numărul trei. Totuşi, în construcţiile lor ştiinţifice, Newton şi Eminescu pleacă de la numărul DOI. Principiul trei al mecanicii lui Newton se referă la două corpuri ca şi principiul doi a lui Galilei. De fapt principiul doi a lui Galilei este principiul trei în mecanica lui Newton.

Eminescu scrie:

2255

Principiul corelaţiunii creşterii nu este decît legea a doua a lui Galilei: Orice acţiune e egală cu reacţiunea (286).

Manualele romȃneşti şi americane de fizică nu vorbesc de legea a doua a lui Galilei. Eminescu vorbeşte despre ea. Uimitor!

SCRISOAREA I

Unul e în toţi, tot astfel precum una e în toate,

……………………………………………….. (Eminescu, Opere I, p. 132)

Eminescu extinde principiul unu-lui în mulţime la una e în toate. EL şi EA.

O înţelegere sinergică referitoare la mulţime şi unitate este „a vedea simultan şi pădurea şi copacii.”

ÎN TOŢI ESTE UNUL. De fapt formula arată că la baza mulţimii stă unitatea care nu poate înţeleasă fară mulţimea sinergică a multor UNU conectaţi. Şi cel mai mic număr al mulţimilor de unu pentru a le face înţelese organic ca intreg este trei (sfȃnta treime). Cineva ar putea replica faptul că mulţimea începe cu doi, cu unu. Mai este şi cazul mulţimii vide cu niciun element. Aici matematica impinge prea departe operaţiunea inductivă. Din punct de vedere filosofico-existenţial unu este doar un element dintr-o mulţime. În mulţimile reale interacţionale, întotdeauna sunt mai multe elemente începȃnd cu trei pentru că aceste corpuri sunt interconectate prin cȃmpuri fizice ca şi prin cȃmpuri biologice, psihologice. Iată că unitatea organică compusă din trei unităţi de definiţie capătă înţeles sinergic.

 

Newton a căutat, a cercetat şi şi-a dedicat întreaga viaţă, ca să descopere legile lui Dumnezeu.

Newton şi Galilei au mers pȃnă la numărul doi, definind principiul III (Newton) sau II (Galilei) al mecanicii prin interacţiunea a oricăror două corpuri din Univers. Da! veţi spune, dar principiul se aplică şi la trei corpuri şi la patru, etc, etc. Da! spun eu. Se aplică prin suprapunerea cauzelor (forţelor) şi efectelor (acceleraţiilor) în mod linear considerȃnd două cȃte două corpuri în interacţiune fără a conţine efectul sinergic. Eminescu vine cu conexiunea legii paralelogramului aplicată la cele trei principii religioase: Tatăl, Fiul şi Sfȃntul Duh. Aici, Eminescu în încercările lui de a explica Sfȃnta Treime îl depăşeşte pe Newton şi ne dă şi nouă mult de gȃndit.

Ideea lui cu folosirea paralelogramului adunării vectorilor la Stȃnta Treime este surprinzătoare.

Eminescu ar fi trebuit să folosească un model ortogonal tridimensional unde pe cele trei axe pot fi reprezentate principiile religioase Tatăl, Fiul şi Sfȃntul Duh şi diagonala sumei vectoriale să reprezinte Dumnezeu-Creatorul ca unitatea celor trei principii. Sigur că tema se poate extinde, ca de exemplu, despre metrica acestui tip de spaţiu. Vă sugerez să gȃndiţi la cele expuse. Deocamdată atât.

Din nou Eminescu ne învaţă atȃt din istoria fizicii cȃt şi fizica propriu zisă.

Trei-ul real formează o mulţime deschisă şi cu acest trei putem construi Universul divers pe care-l cunoaştem. Aşadar Sfȃnta Treime înseamnă mai mult decât trei unităţi adunate la olaltă. Sfȃnta treime este unitatea formată din trei unităţi distincte care au două principale proprietăţi (calităţi, însuşiri), viul şi dezvoltarea programată sub informaţie (genomul care alcătuieşte arhitectura vie, reproductivă şi CREATĂ). Aşadar lumea începe de la numărul trei, iar Sfȃnta Treime este intuiţia cea mai profundă a cărămizii de bază ce crează Universul. Spun intuiţia şi nu înţelegerea, pentru că această unitate cu elemente interioare şi exterioare nu poate fi explicată cu principii fizico-matematice de liniaritate şi nici chiar cu neliniaritatea matematică actuală care n-are mare legătură cu NELINIARITATEA DIVINĂ. 

Sugestie: adunarea vectorială s-ar putea face într-o geometrie ne-euclidiană.

2275B

Carpaţii

Este muntele, tată al rîurilor şi al poporului românesc. Aceasta e cumpăna lui, cîntarul lui în care-şi cîntăreşte [ilizibil] şi faptele şi acest cîntar [î]i zice să fie drept.

Cuvântul lipsă în [ilizibil] ar putea fi înlocuit cu speranţa, existenţa, scopul, determinarea…

Care e cestiunea principală la religie? Este ca ea să fie un adevărat absolut în privirea simbolurilor ei, în privirea formelor ei esterioare, sau să429 cuprinză înlăuntru-i o repartiţie de idei astfel, încît asemenea cîntarul să arate totdeauna că răul este rău, binele bine. Dacă o religie pozitivă îndeplineşte întotdeauna această din urmă condiţie ni se pare că capetele seci pe cari le produce Pămîntul ar putea să se dispenseze de cercetări asupra adevărului istoric a celor cuprinse în biblie.

Căci adevărul istoric nu este un adevăr exact, ca principiile de morală, ci atârnă în cele mai multe cazuri de individualitatea istoriografului şi e cestie de apreciaţie şi de temperament.  (376).

429 Urmează:aibă (şters).

Foarte profund. Iată un Eminescu care susţine adevărurile morale cuprinse în biblie.

Să analizăm foarte profund predica anterioară a lui Eminescu.  Trebuie să fac o traducere din română în română pentru capetele seci cum bine zice Eminescu:  în liturghie pâinea şi vinul nu sunt simboluri. Sunt chiar resurse de viaţă venite (născute) din darurile cereşti ale cununiei Soarelui şi boltei cereşti cu Pământul roditor ce îmbrăţişează mirabila sămânţă.

Acesta este adevărul religios absolut al ortodoxismului românesc în dinamica lui.

 

TEMĂ DE CERCETAT PENTRU TEOLOGI, OAMENI DE ŞTIINŢĂ, CREDINCIOŞI ŞI NU NUMAI

Modelul matematic al Sfintei Treimi pe care l-am exprimat cu câţiva ani în urmă la Bible Study (studiul Bibliei) în USA constă în unitatea mulţimii ca o combinaţie operaţională a trei unităţi:

 

1 x 1 x 1 = 1 Gȃndiţi

Este adevărat că înmulţirea de mai sus poate fi continuată cu alţi unu, unu fiind elementul neutru pentru înmulţire, dar aţi putea veni cu un nou tip de matematică şi ale sale proprietăţi care să conecteze cu o matematică neliniară divină (neliniaritatea divină). GȂNDIŢI!

În acest model Dumnezeu-Tatăl poate deveni Dumnezeu – Sfȃntul Duh, Dumnezeu-Fiul poate deveni Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu – Sfântul Duh poate deveni Dumnezeu-Fiul. Aleluia!

Notă personalăPreotul daco-român, creştin-ortodox, care se ocupa în Connecticut de studiul Bibliei a fost mişcat de explicaţia mea cu aplicarea înmulţirii unităţii la unitatea Sfintei Treimi amintindu-mi-o după ani de zile.

………………………………………………………………………………………………………

Citatul ce urmează arată preocuparea lui Eminescu pentru o matematică neliniară.

2275B

Fiinţa organică a lui Lamarck81 e o mărime organică x.  Fiindcă această fiinţă organicăconstă din termenii deosebitelor organe, adică din acea una cantitate repărţită, fracturată asupra deosebitelor părţi, de aceea

       x                                x                     x

x = – (musculatură)  +  –  (nervi)  +  –  (sistem reproductiv) etc.

       m                               n                     r

dar    m + n + r = x    prin urmare =

                                         x

                                    =  –  = x

                                         x

Ce influenţează asupra repartiţiei acestei sume? Mediul  Numai clima? Nu – Amestecul de rasă, Coadaptarea altor lucruri.  Coadaptarea e creaşterea unui termen (împreună cu corelatul său) în defavorul82 altor termeni (correlation de croissance). (287)

81 Jean-Baptiste-Pierre-Antoine de Monet, cavaler de Lamarck (1744 – 1829), naturalist francez; elaborează prima teorie evoluţionistă. Lucrări mai importanta: Philosophie zoologique (1809), Histoire naturelle des animaux sans vertèbres (1815 – 1822), Système analitique des connaissances de l’homme (1820).

82 Sublinierea cu două linii.

Correlation de croissance = corelare în încrucişare.

Acest model este parţial, dar conţine elemente importante: suma aritmetică a părţilor sistemului, m+n+r=x, ca şi acel raport x/x = x referindu-se la întreg. De fapt x/x =1 exprimă unitatea inseparabilă a întregului format din trei părţi, m,n,r (din nou numărul trei). În acest caz, adunarea fracţiilor este diferită de cea pe care o ştim, dar, în acelaşi Fragmentarium, Eminescu are tratate operaţii cu fracţii aşa cum le ştim. Deci Eminescu în mod intenţionat ne propune un nou model. Perfecţionaţi-l!

Omul este un creator nu numai prin rearanjarea elemntelor naturale, dar şi crearea de sisteme cel puţin mentale, care să îmbogăţească existenţa. 

 

TREIMI

 

  1. 1.      TREIMEA FIZICĂ :  Spaţiu, Timp, Energie.  Eminescu face o legătură directă între Dumnezeu şi treimea fizică:

 

a)    El (Dumnezeu) e pretutindeni – are spaţiul;

b)    El e etern – are timpul;

c)    El e atotputernic, dispune de întreaga energie a Universului. (76)

2267

Dumnezeu. El are predicabiile cîtor trele categorii ale gîndirii noastre. El e pretutindeni – are spaţiul106 ; el e etern – are timpul; el e atotputernic, dispune de întreaga energie a Universului.  Omul e după107  asemănarea lui: Omul reflectă în mintea lui – in ortum – cîştrele calităţile lui. De aceea la-nceput era Verbul, şi Verbul  era Dumnezeu şi Dumnezeu era Verbul. (76)

106 Scris deasupra; iniţial: timpul (şters).

107 e după scrise de două ori (neşterse).

Remarcaţi nota 106: Eminescu a scris iniţial timpul şi apoi a şters cuvântul, înlocuindu-l cu spaţiul.  Să fi avut în minte o echivalare a timpului şi spaţiului?!

***

Eminescu a avut în vedere profeţiile din vremea lui cu privire la schimbarea lumii. De altfel aceasta este o temă clasică pentru umanitate.

2258

O profeţie străveche spune: cum că 260 de papi vor sui pe scaunul lui Petru şi după aceea va începe o nouă ordine de lucruri în lume. Papa Pius al IX612 e al 259-ălea. Asta o spune Charivari613, un jurnal din oct. 1847.(237)

612 Pius al IX-lea (1792 – 1878), papă între 1846 – 1878.

613 Revistă satirică franceză, întemeiată la Paris în 1832.

2264

Iar cînd se vor împlini toate acestea? Legenda zice cînd Buga614 va suna de seară*, cînd sf. Mănăstire Putna se va lumina din morminte. (237)

614 Clopot la mănăstirea Putna, în legătură cu care circulau o mulţime de legende. Eminescu notează una din ele în articolul [„La anul 1774…”], publicat în Curierul de Iaşi, în septembrie 1877.

Semnul împlinirii profeţiei străvechi urma să fie dat la mănăstirea Putna.  Profeţia nu s-a împlinit, ca de altfel multe din profeţiile zilelor noastre.  Cele două citate sunt la aceeaşi pagină în Fragmentariu, chiar dacă aparţin de manuscrise diferite. De remarcat că asta o spune Charivari, revista satirică franceză. Eminescu se documenta permanent.

  1. 2.      PUTERNICIA, ATOTŞTIINŢA, UBICUITATEA

2275B

Dintre miile de termene imuabile din cari se compune lumea şi al căror întreg e egal cu suma, tu eşti termenul cel mai mare, tu eşti cel mai capabil a te spori, pentru că unul îşi dezvoltă braţul pentru a-mi* atinge puternicia, altul mintea pentru a-mi atinge atotştiinţa, altul puterea pentru a-mi atinge ubicuitatea, iar toţi [la] un loc veţi ajunge a fi ca [ilizibil] prin iubire între voi, coadaptare, numai trebuie să vă mişcaţi, fiecare în jurul ei, pentru că Dumnezeu e mişcarea, numai trebuie să vă luminaţi fiecare în înţelesul lui, pentru că Dumnezeu este lumină104. (292).

104 Eminescu îl omologhează pe Dumnezeu cu mecanica Universului, anticipînd, într-un fel, filosofia lui Blaga.

2263

Aici întȃlnim din nou o treime: puternicia, atotştiinţa, ubicuitatea.

Iată că în textul anterior Eminescu exprimă ideea de bază a Noului Testament unde Christos (Hristos) aduce lumii legea iubirii ceea ce înlocuieşte legea Talionului exprimată ca reciprocitate a crimei şi a pedepsei – ochi pentru ochi, dinte pentru dinte.. Eminescu spune: iar toţi la un loc veţi ajunge a fi ca [ilizibil] prin iubire între voi…. Intuiţia ne face să presunem cuvȃntul ilizibil ca fiind salvaţi, mȃntuiţi. Veţi ajunge a fi ca salvaţi (mȃntuiţi) prin iubire între voi…

MȂNTUIT, Ă, mȃntuiţi, -te, adj. 1. (Pop.) Scăpat, salvat; dezrobit. 2. (În limbaj bisericesc) Izbăvit de păcate. – V. mȃntui. (DEX,p.414).

 

  1. 3.       MARTIRUL, EROUL ŞI ÎNŢELEPTUL    

2275B

Martirul, eroul şi înţeleptul sunt numai trei forme ale unei şi aceleiaşi substanţe: adevărul. Dacă un erou cît de mărginit privi[rea]  inteligenţei, dar un martir ignorant, dar un înţelept şi puţin viteaz – cîteşi trei cunosc acelaşi stări* – vedem suma* lor. Pentru cîteşitrei există un sacrificiu pentru un lucru* care nu sunt ei înşişi şi care se răsfrînge asupra semenilor lor. De aceea la martir şi la erou poate subsista un transitus per filium medium, o trecere a tendinţei lor în [ilizibil] adevărate prin un principiu aparent fals, dar ceea ce au simţit este adevărat.

În sfărşit, adevărul e stăpînul nostru, nu noi stăpînii adevărului. (87)

De această dată, pentru Eminnescu, Dumnezeu este adevărul. De remarcat că problematica interioară a adevărului se găseşte şi în întrebarea retorică a lui Pilat din Pont ca şi în definiţii specifice ale statului şi religiei.

2258

…Pilat din Pont: “Ce este adevărul?” Vine acuma interesanta întrebare: Cum de acest simţământ al relativităţii adevărului şi bineleui nu au rezistat înoirilor importante la noi? Cum de fiecare şarlatan, care şi-a făcut educaţia în cafenelele Parisului poate să impuie aşa nitam nizam toate chiţibuşurile necoptului său creier, unor ţări, care au o istorie proprie… (73)

2255

Stat: Raport al omului către finit şi rasă. (226)

Religie… Raport al omului către Univers, către infinit. (226)

2261

Fiecare să caute a fi liber, dar cine-i slugă să fie slugă credincioasă (Pavel către Corinteni). (51)

Găsesc că a fi slugă credincioasă unei cauze drepte şi naţionale, creştine şi/sau universale este un act de alegere care numai libertatea ţi-l poate oferi.

CUCEREŞTE-ŢI LIBERTATEA DE A ALEGE. Alege libertatea morală. Apoi ţine-ţi cuvântul dat.

2262

Materia fără spirit

Spirit fără materie

Un Dumnezeu fără temple

…………………………………..

În ţipetele copilului lui strigă: sunt. (78)

Aşa este. Strigătul copilului este afirmarea pură a existenţei de sine, a existenţei Universului.

Ca-n teoria corpuscul-undă, Eminescu remarcă inseparabilitaea dintre materie şi spirit ca şi cea dintre Dumnezeu şi temple. Şi aceasta se petrece cu mai mult de 40 de ani înaintea fizicianului francez Louis de Broglie care afirmă dualitatea corpuscul-undă.

2255

112 Trecutul marmură, prezentul Dumnezeu, viitorul umbră. Şi eu pun destinul acestei lumi într-o inimă de om (76)

112 Însemnările din manuscrisele 2255 (f. 205) şi 2262 (ff.1v., 2, 2v.) sunt scrise de Eminescu la vîrsta de 15-18 ani şi constuie un document de prim ordinpentru cunoaşterea biografiei sale spirituale. Poetul pune în discuţie, încă de la această vîrstă,  o serie de problem filosofice şi caută răspuns la ele. Se impun atenţiei, în acest prim jurnal aforistic eminescian, diversitatea ariei de preocupări, accentele de critic social şi înclinaţia spre panteism.

Conform notei 112, aduc în atenţie această cugetare a lui Eminescu pentru că este exprimată la o vârsta relativ timpurie pentru profunzimei ei. Presupunând că a fost scrisă la 15 ani, informaţia devansează vârsta primei creaţii cunoscute şi publicate, poezia La moartea lui Aaron Pumnul.

La valeur n’attend point le nombre des années. (Le Cid de Pierre Corneille)

Trecutul marmură, prezentul Dumnezeu, viitorul umbră.   De menţionat faptul că tema umbrei este un leit-motiv pentru întreaga sa operă. Din pământ (ţărână) ne tragem, în pământ ne ducem. Umbra devine esenţială ca purtătoatre de informaţie în timp ce pământul, cu diferite organe biologice, găzduind sufletul în fiinţa umană,  este umplutura, efemerul.

MESIA

2255

Generaţie spontanee Mesia. Cel ce se va naşte fără bărbat. Va să zică cînd lumea va afla cum din materie organică fără bărbat, se face materie organică copil, cel ce va afla-o va fi Mîntuitorul Lumii91. (130)

91 Eminescu pune în discuţie problema creării fiinţelor vii în laborator, care preocupă şi ştiinţa contemporană.

Nota 91 trebuie interpretată cu foarte multă atenţie.  În primul rând că Eminescu nu se referă în mod necesar la experienţe de laborator.  Apoi, nanotehnologia contemporană revoluţionează întreaga gândire şi acţiune umană în cunoaşterea viului şi non-viului la nivel atomic şi nivele învecinate. Suntem martorii unor descoperiri uimitoare.

…cînd lumea va afla cum din materie organică fără bărbat, se face materie organică copil, cel ce va afla-o va fi Mîntuitorul Lumii. De remarcat că Eminescu pleacă de la materie organică fară bărbat şi nu de la materie anorganică pentru a crea un copil.  Iată o corectă interpretate a sfinţeniei Pămăntului si Cerului sub formă de MESIA. Eminescu a înţeles foarte bine rolul divinităţii în această transcendere

de la materie nevie la materie organică, vie.

Prin înţelegerea existenţei divine, veţi afla calea spre MESIA.

  1.  ADEVĂR, DREPT, VIRTUTE

Dreptul e adevăr – virtutea e adevăr, nu cel relativ care constată cum este477 ci cel absolut, care este. Adevăr, drept, virtute toate trei sunt aşa de gemene încît ai crede că-s una. (217)

477 cum este, scrise deasupra.

După Eminescu, cele trei sunt echivalente. O adevărată treime ce dă clar înţelesul organic relaţiei dintre unu şi trei.

TEMĂ DE CERCETARE FUNDAMENTALĂ PENTRU FIZICIENI, PREOŢI  ŞI NU NUMAI

 

  1. 1.                                                     De studiat cerul de deasupra aşezării  Ion Corvin şi de deasupra pădurii Eminescu, Dobrogea, în legătură cu venirea lui Sf. Andrei. Sunt raţiuni terestre şi religioase de propăvăduirea religiei creştine în Dobrogea ca parte a Daciei  Române, dar trebuie să fie şi cereşti. Ca ipoteze de lucru, vă puteţi gândi la vreo stea călăuzitoare, galaxie, semn ceresc, etc.

Uimitor este cerul senin de noapte de deasupra Corvinului care este nu numai puternic luminat şi sclipitor, dar pare fermecat de o lumină vie. Este remarca mea încă din copilărie. Vara, preferam să dorm afară ca să fiu în directă legătură cu cerul naşterii mele.  Acest cer senin şi înstelat a uimit multă lume din localitate ca şi pe cea în trecere. Eu însumi trecȃnd ani mai tȃrziu, noaptea, pe cer puternic luminat de stele am auzit remarci ale persoanelor însoţitoare pline de mirare şi admiraţie de strălucirea cerului deasupra Corvinului. Poposisem la cişmeaua mare de unde am băut apă cu căuşul. Da. Rece, proaspătă, gustoasă. Apa vie. Apa chemată de stele.

Deci ipoteza mea este că marea vale în care se găseşte localitatea Ion Corvin joacă rolul de lentilă ceea ce produce o imagine mărită a bolţii cereşti. Sfântul Andrei trebuie să fi remarcat acest fapt sau să i se fi spus. Mai ales că a propăvăduit creştinismul pe aria a daco-românismului. În copilăria mea la Ion Corvin mergeam cu colinde de Crăciun în care pomeneam numele Sf. Andrei. Într-adevăr o tradiţie milenară.

Astronomi, teologi din toată lumea şi nu numai. Luati-vă telescoapele optice, cu unde radio, cu unde gama, cu CCD, de orice natură şi studiaţi bolta cerească de deasupra localităţii Ion Corvin. Pentru comunicare cu mine folosiţi aceeaşi adresă math.physics2@gmail.com  MULŢUMESC!

 

INTERDISCIPLINARITATE

 

  1. 1.                                   DESPRE LIBERTATE

2267

     Stăpîn e cel ce n-are stăpîn, decît pe care şi l-a pus el singur: Dumnezeu. (179)

  1. Momentul naşterii Mesiei, Iisus Hristios este văzut de Eminescu ca descris într-o carte veche, roasă de molii, cu pagini unse (unsuroase):

DUMNEZEU ŞI OM

………………………………

Tu, Christoase,-o ieroglifă stai cu fruntea amărȃtă,

Tu, Mario, stai tăcută, ţeapănă, cu ochii reci!

Însă sufletul cel vergin te gȃndea în nopţi senine,

…………………………………………………

Ridicînd frumoasă, sȃntă, către cer a sale mȃne.

Dar un mag bătrȃn ca lumea îi adună şi le spune

C-un nou gȃnd se naşte-n oamneni, mai puternic şi mai mare

Decȃt toate pȃn-acuma. Şi o stea strălucitoare

Arde-n cer arătȃnd calea la a evului minune

Fi-va oare dezlegarea celora nedezlegate?

Fi-va visul omenirei grămădit într-o fiinţă?

Fi-va braţul care şterge-a omenimei neputinţă

Ori izvorul cel de taină a luminii-adevărate?

C-un nou gȃnd se naşte-n oameni, mai puternic şi mai mare

             Decȃt toate pȃn-acuma. (Eminescu, Opere I, p. 352,353)

Eminescu, prin poezia DUMNEZEU ŞI OM, Dumnezeul fiind Iisus Christos, exprimă legea cea nouă, legea iubirii.

Ş-atunci inima creştină ea vedea pustia-ntinsă

Şi prin ea plutind ca umbre împăraţi din răsărit,

Umbre regii şi tăcute ce-urmau astrul fericit…

Strălucea pustia alba de a lunei raze ninsă,

Iar pe muntele de dafini, cu dumbrave de măslini

Povestind poveşti bătrȃne, au văzut păstorii steaua

Cu zȃmbirea ei ferice şi cu razele de neauă

Ş-au urmat sfinţia-i cale către staulul divin. (Eminescu, Opere I, p. 353)

  1. 3.      RELIGIE & PSIHOLOGIE

2275B

Prin rugăciune şi umilinţă se-ntăreşte muşchiul inimii noastre de putem suporta durerea. 292 (347)

292 Eminescu priveşte practicile religioase numai ca terapie psihologică în societatea din vremea sa. Problema aceasta stă şi în atenţia psihologilor contemporani.

Eminescu vede în practicile religioase mai mult decât o terapie psihologică. Este una din căile de comunicare intimă cu divinitatea.

În citatul următor, Eminescu redă înţelesul de icoană la nivel filosofic. Este o profundă caracterizare şi descriere inclusiv pentru icoana religioasă.

2257

[…] Icoana este numai un punct tranzitoriu. Impresia atinge simţirea, voinţa. Icoana esterioară nu va fi pe deplin congruentă cu icoana reprodusă din ea. Nu este gata183 ca184 o fotografie, ci devine gata prin aceea, că sunt puteri constructive în noi, care trezesc şi cari din elementele apucate construieşte icoana183. Ce-i mai mult creatorul sau creaţiunea? Spiritul e product. Ceea ce186 nu-i idee, ci are puterea de a produce idei187. (91)

183 Scris deasupra.

184 Urmează: cu (şters).

185 Urmează: Manierele de a privi lumea care (şterse).

186 Scris deasupra.

187 Urmează: Producerea naturei (şters).

 

Redau o strofă din poezia RUGĂCIUNE ca îndemn spre credinţă şi (libertate A PROPRIEI ALEGERI) umilinţă a drept credinciosului

RUGĂCIUNE

Crăiasă alegȃndu-te

Îngenuchem rugȃndu-te

Înalţă-ne, ne mȃntuie

Din valul ce ne bȃntuie;

Fii scut de întărire

Şi zid de mȃntuire,

Privirea-ţi adorată

Asupră-ne coboară,

O, maică pre curată,

Şi pururea fecioară,

                      Marie!

…………………….. (Eminescu, Opere I, 529)

  1. 4.      DEFINIŢIA SUFLETULUI

Sufletele sunt fiinţe de îngeri înamorate în corpuri de oameni.(77)

 2262

Urzirea unui suflet este corpul. Datoria lui de a-l conduce pe acesta în virtute. Sufletele sunt fiinţe de îngeri înamorate în corpuri de oameni [;] cu cît mai mult îşi iubeşte sufletul pre corpul său, cu atîta omul e mai virtuos.

Sufletu-i înger

Corpu-i om. (77)

  1. 5.      DESPRE BISERICĂ, PREOŢI ŞI ALŢI LIDERI SOCIALI

2255

Nu preoţii constituiesc biserica; ei nu o pot face decît în cea mai strînsă comunitate cu credincioşii; tot astfel  nu constituiesc  învăţaţii spiritul ştiinţific al naţiunii, ci numai întregul număr al celor culţi prin ştiinţă. (32)

Mirarea cea mare a oamenilor vine de acolo, că filosofia are multe sisteme, din care poate nici unul nu-i adevărat. De aceea vom urma comparaţia cu embrio mai departe. Dintr-acelaş embrio originar iese pe deoparte un cîne (cinismul), un elefant (materialismul)25, o călugăriţă (idealismul absolut) şi un om cu judecată dreaptă şi încăpătoare (criticismul). Sau precum dintr-acelaş embrio au ieşit dintr-o epocă Pămîntului hipopotami26, într-alta oameni, tot aşa într-una din epocile esperienţei omeneşti va ieşi o filosofie27, într-altă epocă alta, şi ceea ce e mai curios e tocmai că oamenii, cari fac mai multă filosofie (precum materialiştii astăzi) sunt tocmai aceia care batjocoresc mai tare filosofia. Ei samănă cu unul care batjocoreşte avariţia şi [e] însuşi avar, batjocoreşte advocaţia şi-i singur advocat, batjocoreşte biserica şi-i el singur popă (65).

25 Urmează: o duducă de pension (şterse).

26 Urmează: tot (şters).

27 va ieşi o filosofie, se repetă.

28 Studiul întregului context în care apare această însemnare ne conduce la materialismul vulgar (vezi studiul introductiv, p. 8, 11, precun şi infra, p. 68. nota 46)

Folosesc acest citat pentru a scoate în evidenţă filosofia unora din zilele noastre – batjocoteşte biserica şi-i el singur popă.

De remarcat că Eminescu are apetit pentru umor.

CRUCEA

Este obiectul construit din diferite materiale care are multe întrebuinţări ca cea din timpuri antice de răstignire, dar are şi multe alte semnificaţii. Unul din înţelesuri este definirea perpendicularităţii ca înpărţirea spaţiului plan în patru sectoare cu unghiuri egale. Acest fapt se întămplă la intersecţia dintre liniile unui câmp fizic şi suprafaţa (liniile) echipotenţiale. Este cazul relaţiei dintre o suprafaţa liniştită de apă şi verticala în acel punct ( neglijând efecul centrifugal al rotaţiei Pămȃntului în jurul propriei axe). Cel mai important simbol este semnul creştinătăţii. Chiar şi acest semn creştin are o istorie aşa cum în primele secole după Hristos în anumite culturi creştine semnul crucii se făcea de către credincios cu mȃna doar în dreptul frunţii lui. Acest obicei este continuat doar de către feţele bisericeşti, crucea fiind făcută în dreptul frunţii sau feţei credinciosului, pentru a-l mirui.

2255

Corelaţiunea creşterii80

O putere principală şi una opusă, rupte în două = iată crucea, iată organismul. (287)

80 Sublinierea cu două linii.

Şi mai interesant! Eminescu echivalează organismal cu crucea. De fapt răstignirea este o căsătorie de moarte între cruce şi răstignit, cel puţin în timpul Imperiului Roman.

O piatră arucată în apă face cruce-valuri; (373)

Iată o explicaţie corectă şi simplă a unui anume tip de cruce care lucrează în folosul omului.

Crucea şi moara de vînt. Moara de vînt nu e decît o cruce pe care-o mişcă vîntul. (476)

2255

Linia de mişcare absolută-a soarelui taie liniile de rotaţiune a planeţilor şi se formează

Cruce    (477).

 

  1. 7.                                   DUMNEZEU ESTE LUMINA

Lumină din lumină…

….pentru că Dumnezeu e mişcarea, numai trebuie să vă luminaţi fiecare în înţelesul lui, pentru că Dumnezeu e lumina104.  (292)

104 Eminescu – Blaga

2264

Dar dacă timpul nostru este epitropist, nu ne trebuie epitrop sufletului nostru nicăiri, căci acel epitrop9, e sentimental conservaţiunii noastre ca popor10, e Dumnezeul din inima noastră. (559)

9 Cuvînt şters şi neînlocuit; urmează: Dumnezeu (şters).

10 de popor, scrise deasupra; iniţial: de rasă (şterse).

EPÍTROP, epitropi, s. m. 1. Tutore. 2. (Reg.) Administrator al unui bun, în special al averii unei biserici;      [Acc. şi: epitróp] – Din ngr. epítropos  (DEX,p.345)

  1. 8.                                               ÎNVIEREA

…………………………………

Douăsprezece pasuri răsună… miez de noapte…

Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.

 

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…

Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,

Cum din mormȃnt răsare Christos învingător,

Iar inimile toate s-unesc în armonie:

“ Cȃntări şi laude-nălţăm

Noi, ţie unuia,

Primindu-l cu psalme şi ramuri,

Plecaţi-vă, neamuri,

Cȃntȃnd Aleluia!

Chistos a înviat din morţi,

Cu cetele sfinte,

Cu moartea pre moarte călcȃnd-o,

Lumina ducȃnd-o

            Celor din morminte!” (Eminescu, Opere I, p. 528,529)

 

Versurile lui Eminescu citate sunt de toată lauda a fi cȃntate de poporul daco-român şi corul bisericesc la înviere cu soborul de preoţi în faţa altarului. “Hristos a înviat!”  Eminescu trăieşte.

ALELUIA!

……………………………………………………………………………….

2262

Eminescu doreşte cerul căruia îi aparţine. Iată propriile lui cuvinte făcȃnd referinţă directă la răstignire.  El face o delimitare clară între criminalul nebun adevărul pe care-l lasă în grija Pămȃntului şi pămȃntenilor, iar el se mulţumeşte cu cerul.

2262

Ce-i adevărul? Stafia156 mincinosului ieri157 în lumina zburîndului azi? (Ieri a aruncat cu pietre-n el ca într-un nebun), ieri l-a răstignit pe cruce ca pe-un criminal…158 mîine vor arunca cu pietre-n el ca-ntr-un nebun… Ca să nu mă-nşele şi pe mine acest criminal nebun îi dăruiesc pămîntul… Mie… (mi-ajunge) cerul mi-e destul. (: Eu… mă mulţumesc cu cerul.) (85)

 

156 Iniţial: Icoana (şters).

157 Scris deasupra.

158 Punctele de suspensie, în text.

EU… MĂ MULŢUMESC CU CERUL

 

Legendă (Organizarea informației):

1.         Textele din Fragmentarium cu litere roşii aparțin lui M. Eminescu.

             Numerele roşii din paranteze reprezintă paginile unde se găsesc textele.

2.         Numerele negre din dreapta paginii reprezintă manuscrisul.

3.          Notele de subsol sunt luate întocmai din Fragmentarium. Sunt scrise după fiecare

fragment din opera eminesciană pentru  a vedea imediat, în detaliu, lucrul creatorului.

4.         În paginile de Matematică, Fizică şi Ştiințe Naturale, Eminescu foloseşte ca limbă fundamentală limba română. Unele texte şi adnotări sunt scrise în germană, franceză, engleză, latină, greacă, italiană.

REFERINŢE

ANDRONESCO, N   (August 2012)  Constructivism in Physics Knowledge. Retrieved on Feb. 23, 2014 from   http://www.alternativaonline.ca

ANDRONESCO, N. (2007).  Holy Trinity.  Lucrare prezentată la clasa de filosofie “The Meaning of Life and Death” Lucrarea originală este în engleză.

EMINESCU, M. (1981). Fragmentarium.  Ediție după manuscrise, cu variante, note, addenda şi indici de Magdalena D. Vatamaniuc.  Editura Ştiințifică şi Enciclopedică, Bucureşti, Romȃnia.

EMINESCU, M, (2001). Opere.Vol I Poezii. Coordonatorul ediției acad. Mihai Cimpoi, Editura Gunivas SRL, Chişinău, MD.

ANDRONESCO, N. (2005). NOROC şi IDEAL în poezia eminesciană. Comunicare susţinută la al V-lea Congres de cultură romȃnă, Universitatea Sacred Heart, Fairfield, Connecticut, USA.

DICTIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMANE (DEX) (1998). Editura UNIVERS ENCICLOPEDIC. Bucuresti, Romania.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s