poezii

Elena CRANGAŞU – clasa a IX-a D, LTNB

Dorinţă

 

De-ai mai sta o clipă,

Fredonând cu mine neştiutul…

De-ai mai sta o clipă,

Să gustăm aroma vieţii.

O,vise păgâne,

Feerie dinamică a glasurilor noastre.

O,gând sihastru

Încărcat de magnetismul palmelor noastre.

Hai sa palpităm euforic…

Prin noaptea tenebroasă,

Seară de seară.

 

 

Iubire sugrumată

 

Ai sugrumat iubirea

Şi-ai pătat cu amar fericirea,

Ai zgâriat amintirile din mintea mea.

M-am avântat prea devreme

Spre o lume condamnată neştiutului.

Acum alunec pe poteca abisului,

Strigând regrete pe care

Tu nu poţi să le înţelegi.

Izbită de peretele amărăciunii,

Candoarea moare.

Şi iluziile mor.

 

 

Minciuni

 

Un gând nebun de răzbunare

Înfloreste în subconştient.

Pornire diabolică,

Aş putea spune.

Se rup sentimente din coastă,

Se rup sentimente din suflet.

Aud freneticul glas al gândurilor murdare.

O stea a răsărit deasupra anilor ascunşi în minciună.

Lovesc trăirile de-atunci,

Și-nchid frumuseţea zilelor cu ploaie,

Într-un pandantiv al iubirii.

Azi,ploaia ochilor noştri a izbucnit…

Pentru un gând răzbunator!

 

Consecinţe

 

Trecutul încă proaspăt

Îmi răvăşeşte mintea.

Mă hrănesc cu amintiri

Și-mi las umbra să zboare în beatitudinea…

Zilei de ieri.

Am sorbit prea repede ticăitul ceasului .

Găsesc un răvaş ce-mi spune

Să privesc viitorul.

Lovesc inima cu mintea

Degeaba,n-ascultă nimic.

Aud parcă liniştea din jur.

Nu-ţi frânge aripile-aşa curând,

Spune un suflet stingher,

Lovindu-mi frenetic timpanul.

POEZII

Bianca MOISE – clasa a IX-a D

Întrebare

Când inima tace

Şi doar gândul ţi-e trist

Pe chipul tău apare

Treptat, o grimasă.

Sufletul zbiară în noapte,

Mii de întrebări te răvăşesc

Dar ea te face să renaşti.

Te naşti din nou…

Mai bun, mai pur

Dar amintirea ei

Rămâne suprema întrebare.

 

 

 

 

Infern

Fiecare clepsidră

Îmi scurge inima de nisip,

Orice por emană parfumul iubirii tale,

Iar mirosul ploii ne bagă degetele-n nări.

Atât de brutal şi totuşi nespus de tandru

Te omor printr-un sărut, prin o şoaptă spusă lui.

M-am săturat să rănesc, să frâng inimi cu speranţe,

Nu vreau să mai fiu o criminală a sufletelor.

Mi-a fost greu să le explic celorlalţi,

Te-am ales pe tine fiindcă ştiam că mă vei înţelege,

Sunt o trimisă a răului,

Iar iadul lui e paradisul meu.

 

 

Poezie

Viaţa poate fi neagră

Şi se poate trăi fără poezie.

Fără poezie lumina vieţii e stinsă.

Pentru mine, poezia e tot.

Tu ce crezi? Se poate trăi fără poezie?

Sculptează-ţi singur o viaţă albastră,

Căci poezia ţi-e hrana sufletului.

Nu fi hain! Nu-ţi drămui bucatele!

Iubeşte viaţa şi iubeşte-mă pe mine,

Am să-ţi fiu pe veci poezia sufletului!

 

heaţă

 

Ţi-am îngheţat amintirea,

Tu m-ai numit crăiasa ta,

Într-o lume de zăpezi permanente

Fulgul de nea răzleţ şi viu

S-a topit în palma mea.

Pe mantia alba a iernii

S-au stins atâţia fulgi de nea

Prin gânduri pripite.

Tu taci şi speri

La un îngheţat al sentimentelor.

 

 

 

Margine

La o margine arsă de drum

Din amintiri rămâne scrum,

Acum visul preafrumos

Devine doar trecut tumultuos.

Te-am lăsat să-mi schimbi destinul,

Tu ai făcut pe clandestinul.

Te-am crezut şi-am acceptat,

Tu te-ai îndepărtat treptat.

Un colţ de suflet te simte iar,

Aceeaşi persoană îţi vrea inima în dar…

Zadarnic, acum povestea noastră a rămas

Locul unde îndrăgostiţii mai fac popas!

Povestea lui Harap Alb, Lostriţa si La ţigănci

Gabriela AXENIA – clasa a X-a B

Periplurile celor trei protagonişti: Harap Alb, Gavrilescu şi Aliman, se aseamănă, dar se şi deosebesc.

Dacă Gavrilescu simte o permanentă teamă de trecut, Aliman si Harap Alb sunt neînfricaţi.

Tânărul crăişor  trece proba iniţiată de tatăl său, procură sălăţi din grădina ursului, aduce spânului capul cerbului împreună cu pietrele preţioase, ultima probă de curaj dându-se la curtea lui Roş Împărat. Deşi auzise că lostriţa vrăjită ademenise multă lume: ”pescari iscusiţi i-au întins mrejele, dar au cazut ei in mrejele fermecatoare”, Aliman nu renunţă la planul său, acela de a prinde dracul de baltă.

Gavrilescu are o stare de beatitudine şi simte o teribilă nevoie de a-şi povesti tragedia vieţii lui. Faptul că nu îşi aminteşte ce s-a întâmplat pe bancă, îl putem interpreta ca pe o ruptură temporală.

În opera lui Mircea Eliade fantasticul este anunţat prin prezenţa hazardului: modestul profesor de pian işi aminteşte că a uitat partiturile acasă la Otilia Voitinovici şi coboară din tramvai spre a lua altul în sens invers. Trecerea spre lumea fabuloasă în Harap Alb se face cu ajutorul podului, iar în opera lui Vasile Voiculescu, trecerea se realizează prin intermediul unui totem.

Bătrânul solomonar  îi dă tânărului un peşte din lemn, care imita lostriţa.

Protagonistul este suspus unui ritual, lepădându-se de lumea lui Dumnezeu. În “Lostriţa” şi în opera scrisă de Creangă işi face simţită prezenţa botezul.

Crăişorul va primi botezul atunci când are loc cea de-a doua naştere (în fântână). Aliman ii pune numele Ileana, fetei pe care a salvat-o de la inec. A se observa că fizionomia fetei este asemănătoare cu cea a lostriţei.

Periplul lui Harap Alb are ca finalitate maturizarea, periplul lui Gavrilescu are ca finalitate: (auto)cunoaşterea la vârsta maturităţii, iar pentru Aliman acesta are ca finalitate întoarcerea la origini.

În cele trei opere irealul se împleteşte cu realul.

În pădurea labirint crăişorul este întâmpinat de spân, acesta reuşind să-l păcăleasca pe Harap Alb. Are loc un schimb de roluri, stăpânul devenind slugă.

La intrarea în bordeiul ţigăncilor, Gavrilescu este întâmpinat de babă, aceasta fiind cerberul de la intrarea în infern.

În cele trei opere este prezentă cifra magică trei.

Tânărul crai se naşte de trei ori: prima dată este vorba de naşterea naturală, cea de-a doua naştere are loc în fântână, iar cea de a treia naştere are loc atunci când Harap Alb este reînviat cu ajutorul apei vii adusă de fata Împăratului Roş. Gavrilescu se naşte de doua ori: prima dată este vorba de naşterea naturală, a doua naştere având loc atunci cand Gavrilescu o reîntâlneşte pe Hildegard. Acesta se rătăceşte în trecut şi regretă faptul că în tinereţe nu a fost capabil să aleagă iubirea spirituală, în locul celei fizice. Bordeiul ţigăncilor este asemănător labirintului din basmul scris de Ion Creangă, acesta fiind un spaţiu al iniţierii.

Sintgama de la sfarşitul operei scrisă de Mircea Eliade “nu ne grabim” este un refuz al morţii.

Fiecare protagonist îşi va întâlni aleasa inimii: crăişorul pe fata Împăratului Roş, Gavrilescu pe Hildegard, iar Aliman pe lostriţă. În cazul primului cuplu finalitatea este matrimoniul, iar în cazul celui de-al doilea partenerii se indreaptă spre tărâmul thanatosului prin oniric.

Gavrilescu porneşte la drum cu scopul de a-şi gasi servieta cu partituri, Harap Alb porneşte la drum cu intenţia de a conduce regatul in locul unchiului său, iar pentru Aliman scopul este acela de a-şi gasi iubirea.

Tânărul pescar a fost înghiţit de apele Bistriţei, întrucât credinţa lui a fost slabă ,lepădându-se de lumea lui Dumnezeu.

Atât Gavrilescu, cât si crăişorul vor avea de trecut proba ghicitului. Dacă Harap Alb reuşeşte să ghicească adevărata fată a Împăratului Roş, Gavrilescu ratează această probă. El nu este capabil să ghicească ţiganca, grecoaica sau ovreica si încalcă interdicţia de a nu bea multă cafea.

Putem spune că lostriţa seamănă cu spânul, întrucât aceasta îl ademeneşte pe Aliman, la aceeaşi strategie apelând si spânul.

Desi tatăl său i-a spus să se ferească de omul roş şi de cel spân, Harap Alb nu ascultă de sfaturile tatălui.

Aliman ştia multe poveşti despre acest duh rău, dar nu a renunţat la al său plan.

Spre deosebire de Aliman, Harap Alb reuşeşte să-l înfrângă pe spân, fiind ajutat de Sfanta Duminică şi de o seamă de uriaşi. Gavrilescu şi Aliman cunosc drumul ce-l vor avea de parcurs, spre deosebire de tânărul crai.

În călătoria lor, tânărul pescar şi modestul profesor de pian vor fi singuri, iar Harap Alb va fi însoţit de spân, acesta ajutand in mod indirect la maturizarea protagonistului.

Întrunind acestea, am demonstrat că periplurile celor trei portagonişti: Harap Alb, Gavrilescu şi Aliman, prezintă atât asemănări, cât şi deosebiri.

MOTIVUL DRUMULUI

Gabi MACIAC- clasa a X-a B

Motivul drumului ca etapa importanta in ilustrarea calităţilor de excepţie ale protagonistului cu scopul devenirii de sine este prezent in toate cele trei creatii literare, si anume „Povestea lui Harap Alb”, „La tiganci” si „Lostrita”

Fiecare din cei trei protagonisti au parte pe tot parcursul periplurilor sale de anumite intamplari ce le vor schimba soarta. Gavrilescu, ca si Harap Alb, are parte de un singur periplu pe cand Aliman are parte de doua: primul atunci cand pleaca in cautarea lostritei cu scopul de a o prinde, iar al doilea atunci cand pleaca in cautarea fetei salvate de la inec dupa ce mama ei o ia acasa.

Ca si Harap Alb atunci cand pleaca sa cucereasca lumea din propria vointa si Aliman isi asuma periplul, pe cand Gavrilescu are parte de tot ce urmeaza sa se intample in mod involuntar cu ajutorul hazardului: si-a amintit ca a uitat servieta cu partituri acasa la eleva sa de pian si coboara din tramvai cu scopul de a o recupera; de acolo coplesit de caldura torida este atras de mirosul si umbra nucului din gradina tigancilor.

Sesizam atat in „Povestea lui Harap Alb” cat si in „Lostrita” motivul botezului: fiul de crai primeste numele de Harap Alb de la Span atunci cand fac schimb de roluri la fantana-uter, iar fata salvata de la inec primeste numele de Ileana. In „Lostrita” nu sesizam motivul ratacirii sau proba ghicitului prezente, de altfel, in celelalte doua opere. Aceasta poate fi o deosebire.

In „Povestea lui Harap Alb” podul reprezinta puntea de trecere câtre o alta lume, o lume fabuloasa, in „Lostrita” obiectul magic (pestele de lemn) si descântecul (o parte din ritualul pe care Aliman trebuia sa îl savarseasca la miezul noptii) fac posibila intrarea in lumea magica, iar in „La tiganci” mirosul frunzelor de nuc si umbra acestuia il atrag pe Gavrilescu in gradina magica.

In cele trei opere drumurile parcurse de protagonişti se realizează cu scopul întâlnirii sau căutării fiinţei iubite. Gavrilescu îşi relatează povestea de dragoste cu Hildegard, in final reîntâlnind-o; Harap Alb îşi găseşte jumătatea la împărăţia lui Roş împărat, pe fata acestuia, iar lui Aliman apele Bistriţei ii aduc aleasa. Cifra magica – trei – este prezentă de asemenea  in cele trei opere.

In vreme ce Harap Alb este inviat de fata imparatului Ros, Gavrilescu si Aliman isi refac cuplul erotic pe taramul thanatosului. Aidoma lui Harap Alb, Aliman este un flacau voinic si frumos deprins cu viclesugurile salbaticiunilor si inzestrat cu anumite calitati de exceptie.

Gavrilescu atunci cand se rataceste in bordeiul tigancilor, tot consumând cafea, capata o stare de beatitudine si Aliman de atata zbucium si alergatura capata o stare de somnloenta. Se desteapta doar la auzul povestilor despre lostrita ca si Gavrilescu atunci cand isi aminteste de Hildegard. HHarap Alb si Aliman au parte pe parcursul periplului lor de ajutor: Harap Alb din partea Sfintei Dumineci, celor 6 uriasi, calului, reginei albinelor si craiasa furnicilor, iar Aliman primeste ajutor din partea unui batran trecut de 100 de ani.

Asemanator Spanului din „Povestea lui Harap Alb” putem spune ca este mama fetei salvate de la inec deoarece este tipul personajului care sta in calea protagonistului facand tot posibilul sa le strice orice plan. Spunand acestea, am demonstrat de ce „La tiganci”, „Povestea lui Harap Alb” si „Lostrita” sunt asemănătoare din punctul de vedere al periplului.

Asemanari si deosebiri intre periplul lui Harap Alb, al lui Gavrilescu si cel al lui Aliman

Andreea GHEORGHITA – clasa a X-a B

 

Cele trei opere prezintă atât asemănări cât şi deosebiri.

O primă asemănare este reprezentata de motivul drumului. In „Povestea lui HHarap Alb” protagonistul parcurge un drum al desăvârşirii de sine, acesta plecând de bună voie spre curtea unchiului sâu. De asemenea drumul lui este unul voluntar. In „Lostriţa” Aliman parcurge un drum voluntar, conştientizat şi anume prinderea lostriţei. In „La ţigănci” Gavrilescu parcurge un drum al căutării sinelui, un drum care este voluntar în plan real atunci când ii preda lecţii de pian elevei sale şi involuntar in lumea fabuloasa a ţigăncilor. Protagoniştii au parte de adjuvanţi care vor contribui la desăvârşirea acestora. Ei apelează la travesti pentru a încerca să îi ajute sau să îi păcălească. In „Povestea lui HHarap Alb” pe parcursul periplului apar mai mulţi adjuvanţi, fiecare contribuind la desăvârşirea acestuia. Sfânta Duminică este unul dintre ei şi aceasta recurge la travesti pentru a-l ajuta. Un personaj care foloseşte travestiul pentru a-l păcăli pe HHarap Alb este Spânul care îi va lua identitatea fiului de Crai, la „fântâna-uter”. In „Lostriţa”, Aliman este ademenit de către lostriţă care se foloseşte şi ea la travesti. In „La ţigănci” Gavrilescu are parte de hazard sau de întâmplarea neaşteptată când îşi uită servieta cu partituri acasă la Otilia Voitinovici şi este nevoit să se întoarcă din drum.

In cele trei opere apare cate o punte de trecere către o alta lume: in „Povestea lui HHarap Alb” podul este puntea de trecere unde se da si proba de curaj in care tatal apeleaza la travesti iar singurul care va trece proba este HHarap Alb. In „Lostrita” puntea de trecere este descantecul pe care Aliman il primeste de la vraciul batran, pe cand in „La tiganci”  Gavrilescu  e atras de mirosul nucilor si umbra teilor din grădina ţigăncilor.  O asemanare intre „Povestea lui HHarap Alb” si „Lostrita” este prezenţa botezului: fiul Craiului, la fântâna-uter  primeşte de la Spân numele de Harap Alb, iar Aliman îi dă fetei pe care a salvat-o din apele Bistritei numele Ileana. Întâlnirea sau regăsirea fiinţei iubite este un alt punct comun pentru cele trei opere. In „Povestea lui HHarap Alb” protagonistul o intalneste pe fata imparatului Ros si se casatoresc, in „La Tiganci” Gavrilescu reface cuplul erotic cu Hildegard pe tărâmul thanatosului iar in „Lostriţa” Aliman salvează o fată de furia apelor si traiesc impreuna o poveste de dragoste. La sfârşitul povestirii, apele râului în care flăcăul se aruncă, atras fiind parcă de lostriţă, pecetluiesc pentru totdeauna cuplul om-animal.

Periplul lui HHarap Alb contine doua etape: prima in care se pierde in padurea labirint si este pacalit de câtre Span care il va convinge sa intre in fantana-uter si vor face schimb de identitati, acesta devenind sluga Spanului si a doua etapa care cuprinde trei probe de curaj: o incursiune in regnul animal si vegetal, una in regnul animal si mineral si una in regnul uman. Periplul lui Aliman este format din incercarile de a prinde lostrita, plecarea in cautarea vraciului batran, spunerea descantecului in fata Bistritei, aparitia fetei misterioase, nunta acestuia si disparitia lui in apele Bistritei cu lostrita in brate. Periplul lui Gavrilescu are ca punct de plecare uitarea servietei cu partituri, atragerea de mirosul frunzelor de nuc din gradina tigancilor, timpul cautarii cand se pierde in casa acestora, momentul in care se intoarce in lumea reala si realizeaza ca doar cateva ore la tiganci inseamna doisprezece ani in lumea reala.

In concluzie, in toate cele trei opere protagonisti parcurg peripluri fie pentru căutarea si desăvârşirea de sine dar şi pentru căutarea şi găsirea fiinţei iubite.