Elena CRÎNGAŞU – clasa a IX-a D, LTNB
Mestec viaţa.
Uneori are un gust amar,
Astăzi pare mai dulce.
Mi-am colorat vârfurile degetelor
Cu albastrul zorilor.
Hainele mele fragede palpită
Sub ochii vigilenţi ai trecătorilor.
Amestec gândurile de azi
Cu gândurile de ieri
Şi-mi înfăşor lirica fiinţă
Cu visuri mari. Trăiesc!
Sculptură
Plutiri de himere
Se revarsă din ochii cu sclipiri de aur,
Mă pierd în nisipul pecetluit
De iubirea valurilor.
M-ai sculptat deasupra mării
Cu vorbe învăluite în minciună.
Mă rescriu pe foaia albă,
Lăsând versuri coliere
Să se deşire peste amintirea ta.
Mă scriu
Mă-mbrăţişează cuvintele,
Lăsându-mi pe buze o rimă nespusă.
Mă lovesc de versul juvenil al inimii,
Ce-l cântam cu bucurie odată,
Strigându-mi libertatea…
Mă pierd în jur şi mă găsesc
Scrisă pe-o foaie, precum
Versurile-mprăştiate de pană,
Mi-am ascuns privirea în călimară,
Să se reverse peste rândurile albe.
METAMORFOZE 