Amintire

Bianca MOISE – clasa a IX-a D, LTNB

Iubirea de ieri a răsărit azi amintire,

Iar mâine va fi cenuşa

Ȋmprăştiată dispreţuitor pe ţărm

Şi contopită cu nisipul auriu.

Privim temători suvenirul din trecut

Cerul negru plânge cu noi,

“E imposibil” îmi spune raţiunea.

Inima neagă şi ştie că dacă laşi ce iubeşti

Pierzi totul!

Vrei să mă uiţi dar totuşi

Mmă visezi şi mă cauţi!

Te prefaci că eşti fericit,

Iiar mie-mi ofileşte sufletul,

Plâng, nu rezist, amintirea ta

Mă domină,mereu,

Vreau parfum dar sunt dependentă

De otravă…!

 

Abstract

În noaptea neagră

Şi universu-i abstract.

Plutiri de himere

Răsar în visele tale

Şi iubeşti, deci trăieşti!

Un suflet cald se naşte

În pustiul sentimentelor pierdute,

Cobori ca Luceafărul

Pe un cer cu lună plină,

Iar tot ce rămâne

Sunt versurile coliere

Ce-mi umbresc inima.

 

Fluturi stinşi

Cenuşa unui fluture

Rămâne în soba credinţei.

Iubirea e ca un future:

Trăieşte doar o zi pe pământ,

Căci alte meleaguri o cer

Şi alţi îndrăgostiţi o aşteaptă.

Dorul ca o râmă oarbă

Se preface în fluture.

Astăzi e în zadar!

Lumea e goala, se pierd amintiri,

Iar noi, doar fluturi stinşi…