Bianca MOISE – clasa a IX-a D, LTNB
Iubirea de ieri a răsărit azi amintire,
Iar mâine va fi cenuşa
Ȋmprăştiată dispreţuitor pe ţărm
Şi contopită cu nisipul auriu.
Privim temători suvenirul din trecut
Cerul negru plânge cu noi,
“E imposibil” îmi spune raţiunea.
Inima neagă şi ştie că dacă laşi ce iubeşti
Pierzi totul!
Vrei să mă uiţi dar totuşi
Mmă visezi şi mă cauţi!
Te prefaci că eşti fericit,
Iiar mie-mi ofileşte sufletul,
Plâng, nu rezist, amintirea ta
Mă domină,mereu,
Vreau parfum dar sunt dependentă
De otravă…!
Abstract
În noaptea neagră
Şi universu-i abstract.
Plutiri de himere
Răsar în visele tale
Şi iubeşti, deci trăieşti!
Un suflet cald se naşte
În pustiul sentimentelor pierdute,
Cobori ca Luceafărul
Pe un cer cu lună plină,
Iar tot ce rămâne
Sunt versurile coliere
Ce-mi umbresc inima.
Fluturi stinşi
Cenuşa unui fluture
Rămâne în soba credinţei.
Iubirea e ca un future:
Trăieşte doar o zi pe pământ,
Căci alte meleaguri o cer
Şi alţi îndrăgostiţi o aşteaptă.
Dorul ca o râmă oarbă
Se preface în fluture.
Astăzi e în zadar!
Lumea e goala, se pierd amintiri,
Iar noi, doar fluturi stinşi…
