Vitralii de vers

Cosmin ŞTEFĂNESCU

Așa cum ne-am obișnuit de câțiva ani, revista Metamorfoze vine cu nou volum numit foarte inspirat:”Vitralii lirice”. Această a – IV -a antologie de versuri pune în valoare și rememorează munca în tainele condeiului, depusă în decursul timpului de colaboratorii acestei reviste.
Poemele pline de visare sunt adevărate transcenderi în ” toate direcțiile/ Spațiului și timpului”, sunt adevărate „Căutări” (Prof.dr.  Nicolas Andronesco – Stamford, Connecticut – USA) ” Am hoinărit printre atomi și molecule / M-am amestecat în jocul lor/ Și-am amețit de atâtea legi/ Pe care nu le puteam respecta”.
Poemele prind viață în această antologie iar cititorul se trezește într-o mare de visare, într-un cânt al înțelepciunii căci poeții se întrec pe sine. Carmen Radu ne încântă cu minunate haiku-uri să călătorim alături de ea: „Hoinar” „pândeam orele -/timpul meu stătea în loc… / al tău alerga…” Un alt poem semnat de Carmen Radu surprinde cu pana: „Floriile”,” plouă în ziua de Florii… / caișii au lacrimi/ în colțul crengilor…/… și florile se transformă/ în spinii / care au încununat / fruntea lui Hristos…/ … și sălciile, și măslinii/ au plâns/ la intrarea în Ierusalim… / * * * /crengile de cais / au lacrimi pe flori… / a plouat a Înviere…”
În această antologie apar și câteva poeme în acrostih și vers alb, ale regretatului profesor și poet de excepție, domnul Marion Manolescu care ne-a fost un bun prieten și un colaborator valoros. Am să recit un poem care ne duce pe calea dreptei credințe: ” Psalm 3″ ” Răstignește-mă Doamne, / pe umărul tău stâng / să pot auzi / cum îți bate / inima / întru mântuirea / prea păcătosului din mine.”
Răsfoind și încercând să descoperim profunzimea din aceste poeme, inima tresaltă de bucurie ori se revoltă când citim poezii de factură socială despre românul obidit și despre țărișoara noastră distrusă în mod sistematic de catre persoane fără suflet, aşa cum transpare din poemul:” Profetul” (scris de  Prof.dr Const Miu – gazda noastră la acest minunat eveniment cultural și realizator al acestei antologii):
Un glas de dincolo de criptă,
În miez de noapte, apăsat,
Grăieşte,-având inima friptă:
„Voi aţi scos Ţara la mezat!

Mă doare-n suflet când privesc
La tot ce se întamplă
Şi în mormânt mă răsucesc
Şi cuie-mi intră-n tâmplă.

Eu nu mai simt miros de tei
În viaţa mea postumă,
Nu văd nici vajnici pui de lei…
Doar mucegai şi humă !

Luceferi nu mai strălucesc
Când ţara e o rană,
Copii mamele-şi bocesc
Şi n-au în blide hrană.

Cântat-am graiul românesc
În dulcea noastră limbă.
Dar astăzi, cei ce-o mai vorbesc
Prin alte ţări o schimbă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s