Finis

Alexandru BIŞAG – clasa a X-a A, LTNB

Dincolo de tot ce ştim, regi bătrâni şi-ascund privirea,

Lumea lor e doar trecut, iar blestem li-i amintirea.

Nimeni paşii nu-şi mai sună, lungi cărări, acum sunt reci,

Crucile de peste dealuri au rămas doar lemne seci.

Norii – umbre de culoare care parcă nu mai trec

Asupresc cu-a lor angoasă praful nou-depus pe ştrec.

Soarele e doar un mit, cei de-acum nu-i ştiu coroana:

Ei nu cred, ei nici nu simt, ei n-au sărutat icoana.

Ei sunt ei, nimic mai mult. Suflete? Nu mai există.

Viitorul celor vechi le-a exclus din a sa listă.

Oamenii sunt doar strămoşi, azi prea scumpi sunt la vedere,

Meritul e doar al lor, au redus tot la tăcere.

Verdele e doar un zvon, nimeni nu-i ştie culoarea.

Fericiţi sunt cei ce astăzi au văzut vreodată marea.

Căci nevoia de durere e al rasei noastre tic,

Pentru noi, cei ce urmează, tot timpul au fost nimic.

Asta-i lumea ce-o să vina, chiar de vrem sau nu acum,

Valsul molcom de cortină lasă-n urmă praf şi scrum.

Totul s-a schimbat încet, ceasul le-a distrus pe toate,

A visa sau a iubi nimeni astăzi nu mai poate ….

 

Frumos în sânge

 

Frumos e harul înc-ascuns, frumoasă-i luna plină

Frumos ţi-i pruncul nou-născut, privat de orice vină.

Frumos privim în curcubeu – culori ce-şi cântă spasmul:

Copil candid cu ochi zglobii, frumos te-nvaţă basmul!

Frumos mă las bătut de vânt, frumos îi simt fantasma,

Când pâinile-ţi joacă-n coveţi, frumos le simţi mireasma.

Frumos te-mbeţi cu foi de soc, frumos îţi pierzi reperul

Şi uiţi că totu-i doar un joc, frumos te-nhaţă gerul.

Frumos m-apuci blajin de mâini, frumos îţi muţi privirea,

Mă-ngâni în gând şi-ncet roşeşti, frumoasă-ţi este firea!

Frumos te-ncrezi în cărţi şi cruci, umil îţi strângi averea.

Frumos îţi ştergi obrajii dulci, amară-ţi-este fierea.

Mă strigi frumos şi îţi răspund, ecou crescut din carne

Frumos e îngerul cu glas, frumos şi-ascute coarne.

Mă minţi frumos şi mă renegi, frumos ţi-am fost eu tată,

Frumos te-alung acum plângând, durerea mi-e răsplată.

Căci eu sunt timp şi eu sunt tot, frumos sunt eu, nu altul.

Frumos m-aşez din nou în praf, frumos mă arde-asfaltul.

Frumos implori la glezna mea, mai sus nu-mi poţi ajunge:

Al tău frumos,de-a existat, l-am pus în minţi şi sânge!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s