Const. MIU
De ce piedică ai pus
Gândului mereu nespus?
L-ai lăsat să dea în pârg,
Ca să te iubesc cu sârg!
De ce spui că nu ai timp,
Când nu-ntorci deloc clepsidra?
Ai lăsat-o în Olimp,
Ca să fii mai rea ca Vidra?
De mă crezi cumva Răzvan,
Nu sunt eu al tău ţigan:
Nici ca rob, nici împărat,
Pe un ban răscumpărat!
METAMORFOZE 