Bianca MOISE – clasa a IX-a D, LTNB
Ieri am gustat din toamnă,
Iar pe buze mi-a rămas gustul amar,
Azi ţi-am păşit poteca ruginită,
Şi am rămas fără suflare,
Dar prin tăcerea-mi de plumb
Am creat arpegiul toamnei:
Tu, eu, toamna şi iubirea noastră.
Pe umeri-ţi goi se aştern frunzele moarte
Si am să mă nasc toamnă pentru a fi mereu
Parfumul ce-ţi îmbălsămează sufletul.
Mormântul sufletului
Doi trandafiri ca altă data
Stau ofiliţi în vaza sentimentelor uitate
Te-am plans atunci, te plâng şi acum,
Monah al sufletului meu, învii!
Dar ai să pieri din nou
Prin pasiuni vindicative
Ce te vor rătăci de astă data
Ȋn infernul cugetului sacru.
METAMORFOZE 