Bianca MOISE – clasa a IX-a D
Ţi-am deschis fereastra inimii
Iar tu mi-ai transformat
Ventriculele în cioburi,
Pe atrii pojghiţă de ură
Mi-ai aruncat, eu am suportat
Dar azi…zadarnic
La fel ca ieri în inima-mi pelin
Se pierd sentimente pentru tine.
Clonă
Priveşti pierdut printre atâtea măşti de bal
Pe care le-ai purtat odată.
Acum alegi doar o clonă a naturaleţii,
Gândeşti îndurerat spre o iubire trecută,
Te temi de pelinul nocturn
Şi de puterea unui blestem ereditar.
Eu încerc doar să-ţi zăresc umbra
Dar tu vrei să mă aperi de tine,
Caut în disperare o sosie a ta!
Aceiaşi ochi pătrunzători,
Acea privire glaciară dar
Care ascunde o suferinţă permanentă.
Dorul de pace şi de fericire
Ce-ţi sunt caracteristice…
Mă opresc lâng-un stejar,
Ȋn templul verde redescopăr
Că doar iubirea-ţi poate fi sosie
Şi că doar noi avem darul
De a creea împreună clona fidelă a iubirii!
METAMORFOZE 