Alexandru BIŞAG – clasa a IX-a A
Sub ploile de stele a anilor ce trec
Ne perindăm cu toţii sub cerul lung şi sec
Noi suntem dorul mult al celor care mor
Noi suntem şi trecut , prezent şi viitor.
Suntem o poartă nouă deschisă către mâine
O poartă construită cu aur şi cu pâine
O uşă către nou , o treaptă tot mai sus
Noi suntem cei ce-avem mereu ceva de spus.
Cu ochii noştrii calzi , al viselor izvor ,
Noi suntem cei uniţi , ce au un singur dor,
Iar mâinile prea june vor construi vreodată
Un „mâine” mult mai bun , o lume prea curată
Vom scrie noi pe boltă , cu norii risipiţi.
Noi suntem visătorii , noi suntem cei iubiţi,
Iar de-om privi cândva cu frică tot ce vine
Noi suntem cei ce văd mereu loc de mai bine.
Noi suntem cei ce pot să schimbe totul iar
Căci noi visăm acum şi nu e în zadar ,
Iar gândul nostru pur , plin de trăiri sihastre
Noi suntem cei ce ştim şi doruri şi năpaste.
Noi suntem cei ce vor , ce-ncearcă zi de zi ,
Cei ce vor fi adulţi , ce sunt acum copii.
Noi suntem cei ce speră , ce roagă şi se-nchină
Avem necazuri mii, dar n-avem nicio vină.
Noi suntem cei ce râd , cei veseli ce muncesc
Cei ce sătui de hulă asudă şi trudesc .
Noi suntem cei ce simt , ce cred in şanse noi
Ce pleac-acum la drum , ce nu dau înapoi.
Noi suntem cei ce pot , ce au încă voinţă
Şi nu-s descurajaţi de-atâta neputinţă.
Suntem cei visători , ce-n lumea lor trăiesc,
Noi suntem cei ce plâng , suspină şi iubesc!