Nostalgie

Mihaela BOTEZATU

În negura pustie a gândului de toamnă,

Mă pierd cu nostalgie în amintiri frumoase,

Trecută este vară şi iarna, rece doamnă,

Îmbracă-mprejurimea cu mii lacrimii pufoase.

 

 

Un jind al verii calde, m-apasă, mă tot cheamă

Şi oneros e timpul când tot ce a trecut,

Mai vrea să treac’-odata a inimii vamă,

Să preamărească taina şi dorul cel acut.

 

Îţi scriu din nou, tu, suflet, izbăvitor de vise

Şi te măresc pe tine-n a mea rugaciune,

Căci ai sădit în mine speranţele aprinse

Si dragostea de viaţă, de toate cele bune.

 

Ţi-am mulţumit de-atâtea ori, înger-suflet de aur,

Dar astăzi vreau din nou o vorbă să-ţi şoptesc:

Te port în gând cu dor , te-mbrac în laur

Şi vreau necontenit din nou să-ţi mulţumesc!

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s