Alexandru BIŞAG – clasa a IX-a A
DE LA ÎNCEPUT
Dacă pe cer se stinge-o stea,
Să ştii c-acele-i sânge
Nu va mai fi alta ca ea
Ascult-o doar cum plânge.
Voi observa că eşti la fel,
N-ai suferit, nu te-ai schimbat
Dar ţi-ai găsit şi tu un ţel,
Ai devenit din prunc, bărbat.
Ai luat cu tine amăgiri
Promisiuni şi multe vise
Şi n-ai păstrat în amintire
Decât dureri şi spasme scrise.
Ţi-a spus oglinda adevărul?
Te-ai speriat când te-ai văzut…
Mai s-o vezi, dar nu-i duci dorul
Acelei vieţi de la-nceput.
Hai să o luăm din prima zi,
Să creştem iar, dar diferit
S-avem doar dorul de a fi
Cândva, de cineva, iubit.
Să nu îmi pese dacă-i soare
Sau de-o să plouă peste mine,
Să căutăm atunci răcoare,
Să aspirăm mereu la bine.
Să am trecutul prea curat,
Şi viitorul crud de bun
Să n-am pe nimeni de urmat,
Să fiu eu singurul nebun!
Căci tot ce vreau e să vise
Şi nimeni de aici să poată
Să mă oblige să-l urmez,
Căci nu, n-o să mai scriu vreodată…
METAMORFOZE 