Literatura şi filmul S.F.

 Planeta maimuţelor

de Pierre Boulle

 

Cartea

Romanul lui Pierre Boulle, Planeta maimuţelor (La Planète des Singes), a apărut în 1963 şi descrie povestea a trei exploratori de pe Pământ, ziaristul Ulysse Mérou, profesorul Antelle şi fizicianul Arthur Levain, care pleacă într-o expediţie către steaua Betelgeuse. Ajunşi în apropierea stelei, ei descoperă patru planete orbitând în jurul ei, dintre care una, pe care au numit-o Soror, seamănă foarte mult cu Pământul. Ei se hotărăsc să studieze această planetă, dar aici descoperă o lume condusă de gorile violente, urangutani savanţi şi cimpanzei intelectuali, în timp ce oamenii erau reduşi la statutul de animale.

Filmul

Planet of the Apes (1968) este prima ecranizare a romanului, în regia lui Franklin J. Schaffner, cu Charlton Heston, Roddy McDowall, Maurice Evans, Kim Hunter şi Linda Harrison. Este primul din o serie de 5 filme realizate pe această temă, între 1968 şi 1973.

Filmul a avut un real succes, înregistrând încasări de 32.589.624 dolari. În 2008 a fost adăugat în lista The 500 Greatest Movies of All Time, a primit un Oscar ono-rific pentru machiaj şi a fost nominalizat la categoriile Best Costume Design şi Best Original Score for a Motion Picture (Jerry Goldsmith)

Beneath The Planet of the Apes (1970) este cel de al doilea film al seriei, în regia lui Ted Post, cu James Franciscus,  Maurice Evans, Kim Hunter  Linda  Harrison  şi  Charlton  Heston. O  altă navă, condusă de astronautul Brent, plecat în căutarea primei expediţii, se prăbuşeşte pe planetă. Aici Brent descoperă un oraş subteran locuit de mutanţi umani cu puteri psihice.

Escape from the Planet of the Apes (1971) este

cel de-al treilea film al seriei, în regia lui Don Taylor, cu Roddy McDowall, Kim Hunter, Bradford Dillman şi Ricardo Montalbán. Trei maimuţe, Cornelius, Zira şi dr. Milo, reuşesc să scape de distrugerea Pământului în urma unei explozii nucleare, părăsind planeta la bordul unei nave spaţiale, dar nimeresc într-o discontinuitate spaţiu-timp şi se întorc în timp în anul 1973. Dintre cele patru filme care au urmat celui original, acesta a primit cele mai bune aprecieri.

Conquest of the Planet of the Apes (1972) este cel de-al patrulea film al seriei, în regia lui J. Lee Thompson, cu Roddy McDowall, Don Murray, Ricardo Montalbán şi Natalie Trundy.

Battle for the Planet of the Apes (1973) în regia lui J. Lee Thompson, cu Roddy McDowall, Claude Akins, Natalie Trundy, Severn Darden, Lew Ayres, Paul Williams şi John Huston.

Planet of the Apes (2001) în regia lui Tim Burton, Mark Wahlberg, Tim Roth, Helena Bonham Carter, Michael Clarke Duncan, Paul Giamatti şi Estella Warren. Filmul a avut încasări de 68.532.960 dolari şi a fost nominalizat la premiile BAFTA la categoriile Best Costume Design şi Best Make-Up. A fost realizat şi un joc video pentru PC şi PlayStation.

Rise of the Planet of the Apes (2011) în regia lui Rupert Wyatt, cu James Franco, Andy Serkis, Tom Felton și Freida Pinto. Filmul a fost nominalizat la Oscar la categoria Best Visual Effects şi la 5 premii Saturn la categoriile Best Director, Best Writing, Best Science Fiction Film, Best Supporting Actor şi Best Special Effects. O continuare a filmului, Dawn of the Planet of the Apes, este preconizată să apară în 2014.

● În 1974 a fost realizat şi un serial de către compania CBS şi având în distribuţie pe Roddy McDowall, Ron Harper, James Naughton, Mark Lenard şi Booth Colman. Au fost difuzate doar 13 episoade, cel de-al 14-lea fiind inclus pe DVD.

● În 1975 a fost realizat şi un serial de animaţie, Return to the Planet of the Apes, cuprinzând 13 episoade.

Prof. Ştefan GAŢACHIU

 

Tema mortii in poeziile „Gorunul” si „

De-a v-aţi ascuns

Larisa IRIMIA – clasa a XI-a E

          Poeziile “Gorunul” de Lucian Blaga si “De-a v-ati ascuns” de Tudor Arghezi au ca tema problematica mortii, ideea fundamentala,fiind aceea ca viata implica si negarea ei si anume moartea.Daca in poezia “De-a v-ati ascuns” ideea mortii apare ca joc al destinului,in care pana la urma toti se prind,acesta,fiind prezentat de tata copiilor in tonalitatea unei povesti (“E un joc viclean de batrani/ Cu copii,ca voi,cu fetite ca tine,/Joc de slugi si de stapani/Joc de pasari,de flori,de cani.”),in poezia “Gorunul” linistea aparenta se strecoara insinuant in fiinta eroului liric (“In limpezi departari aud din pieptul unui turn/ cum bate ca o inima un clopot/ si-n zvonuri dulci/imi pare/ ca stropi de liniste imi curg prin vine, nu de sange”),metaforele simbol, evidentiand fiorul mortii.

          Daca in poezia “De-a v-ati ascuns” tatal ii pregateste sufleteste pe cei dragi in privinta despartirii finale(“Asa s-a jucat si Domnul nostru Iisus Hristos/Si altii,prinsi de friguri si de calduri,/Care din cateva sfinte tremuraturi/Au ispravit jocul, frumos.”), credibilitatea jocului,fiind evidentiata prin comparatia de egalitate care il are ca protagonist pe Domnul nostru  Iisus Hristos, in poezia “Gorunul” preamulta pace inteleasa ca liniste devine paradoxal neliniste,la gandul prefigurarii mortii(“O, cine stie?-Poate ca/din trunchiul tau imi vor ciopli/nu peste mult sicriul,/Si linistea/ce voi gusta-o intre scandurile lui/o simt pe semne de acum : O simt cum frunza ta mi-o picura in suflet.”).

        In poezia “Gorunul”, acesta se afla la margine de codru (“Gorunule din margine de codru”) ce sugereaza ideea de posibil prag al trecerii spre o alta viata, dar si in poezia “De-a v-ati ascuns” deoarece in finalul poeziei tatal revine la realitate, refuzand sa participe la acest joc viclean ( “Asa este jocul/ Il joci in doi,in trei,/In cate, cati vrei/ Arde-l-ar focu.”).

         Daca in poezia “De-a v-ati ascuns” poetul schimba registrul verbal de la viitor ipotetic la perfect compus (“Si voi ati crescut mari,/ V-ati capatuit,/ V-ati facut carturari,/ Mama impleteste ciorapi/ Si tata nu a mai venit…”), evidentiand apasarea sufletesca a tatalui, in poezia “Gorunul” registrul verbal se afla in consonanta cu trairea eroului liric, creand senzatia de dilatare a timpului, anticipandu-se in felul acesta intrarea in timpul vesniciei.

         Daca in  poezia “De-a v-ati ascuns” spre finalul poeziei ideea mortii nu mai apare ca joc al destinului, ci ca drum fara intoarcere (“ Tata o sa lipseasca o luna/ Apoi o sa fie o intarziere/ Alta, si pe urma alta”), in poezia “Gorunul” ideea consubstantiabilitatii vietii cu moartea este evidentiata si amplificata prin prezenta imaginilor auditive si vizuale (“si mut/ ascult cum creste-n trupul tau sicriul/ sicriul meu/ cu fiecare clipa care trece/ Gorunule din margine de codru.”), imaginea cresterii sicriului eroului liric in trunchiul falnic al gorunului, prezentand de asemenea si apasarea sufleteasca.

         Atat poezia “Gorunul” cat si “De-a v-ati ascuns” starnesc admiratia cititorului.

Nostalgie

Mihaela BOTEZATU

În negura pustie a gândului de toamnă,

Mă pierd cu nostalgie în amintiri frumoase,

Trecută este vară şi iarna, rece doamnă,

Îmbracă-mprejurimea cu mii lacrimii pufoase.

 

 

Un jind al verii calde, m-apasă, mă tot cheamă

Şi oneros e timpul când tot ce a trecut,

Mai vrea să treac’-odata a inimii vamă,

Să preamărească taina şi dorul cel acut.

 

Îţi scriu din nou, tu, suflet, izbăvitor de vise

Şi te măresc pe tine-n a mea rugaciune,

Căci ai sădit în mine speranţele aprinse

Si dragostea de viaţă, de toate cele bune.

 

Ţi-am mulţumit de-atâtea ori, înger-suflet de aur,

Dar astăzi vreau din nou o vorbă să-ţi şoptesc:

Te port în gând cu dor , te-mbrac în laur

Şi vreau necontenit din nou să-ţi mulţumesc!

 

 

DE LA ÎNCEPUT

Alexandru BIŞAG – clasa a IX-a A

DE  LA  ÎNCEPUT

 

Dacă pe cer se stinge-o stea,

Să ştii c-acele-i sânge

Nu va mai fi alta ca ea

Ascult-o doar cum plânge.

 

Voi observa că eşti la fel,

N-ai suferit, nu te-ai schimbat

Dar ţi-ai găsit şi tu un ţel,

Ai devenit din prunc, bărbat.

 

Ai luat cu tine amăgiri

Promisiuni şi multe vise

Şi n-ai păstrat în amintire

Decât dureri şi spasme scrise.

 

Ţi-a spus oglinda adevărul?

Te-ai speriat când te-ai văzut…

Mai s-o vezi, dar nu-i duci dorul

Acelei vieţi de la-nceput.

 

Hai să o luăm din prima zi,

Să creştem iar, dar diferit

S-avem doar dorul de a fi

Cândva, de cineva, iubit.

 

Să nu îmi pese dacă-i soare

Sau de-o să plouă peste mine,

Să căutăm atunci răcoare,

Să aspirăm mereu la bine.

 

Să am trecutul prea curat,

Şi viitorul crud de bun

Să n-am pe nimeni de urmat,

Să fiu eu singurul nebun!

 

Căci tot ce vreau e să vise

Şi nimeni de aici să poată

Să mă oblige să-l urmez,

Căci nu, n-o să mai scriu vreodată…

 

Alte PICĂTURI DE VIAŢĂ

Cosmin ŞTEFĂNESCU

Vremurile obscurantismului

Trăim în vremuri obscure dirijate în această direcţie de oameni obscuri. Meritul, munca, valoarea nu mai au loc în mintea ori în casele noastre. Sunt mulţi cei care efectiv nu le mai pot tolera… am fost educaţi, respectiv, reeducaţi în sensul acesta. Setea de cunoaştere nu mai este o prerogativă a vieţii pentru unii, nu mai este de “bon ton”. Nu întotdeauna schimbările aduc ceva bun, acest amănunt îl cunoaştem toţi…, de pildă, noi: am fugit de comunism… de epoca de aur şi am trecut direct la consumism, subcultură, inconştienţă, manele şi telenovele într-o epocă a marelui nimic. Ne aflăm în pragul unor schimbări radicale şi trecem ciclic din epoca fierului în cea a bronzului apoi ne trezim direct în epoca de piatră. Falsul, uzul de fals, injustiţia, răutatea, înşelăciunea sunt acum primatele acestui nou început, sunt liantul care ne-a adus aici şi acum în pragul anihilării noastre, în poarta unui eşec lamentabil. Constructorii acestor vremuri sunt oameni fără scrupule, care ne vând oricui plăteşte mai bine, fireşte  că, Iuda Mijlocitorul trebuie să primească un comision gras. Aceşti trădători de neam pleacă apoi acasă fără niciun regret şi sunt fericiţi că au pus şi ei umărul la denaturarea lucrurilor, la vânzarea noastră en gros şi en detail. Am devenit, în această perioadă a libertăţilor, o ţară de oameni patetici, placizi, iar îndobitocirea noastră continuă… Suntem prinşi în mrejele unui coşmar din care nu reuşim să ne mai trezim dar nici nu încercăm, de parcă ne complacem ca şi cum ni s-ar fi alterat simţul realităţii şi ni s-a lichefiat voinţa de a lupta, de a ne apăra drepturile. Obscurantismul îngemănat cu reaua voinţă au lovit mai întâi în generaţiile tinere, pe care le-au deposedat de un învăţământ decent, le-au dezbrăcat de inhibiţii şi le-au hrănit cu manele şi telenovele, astfel s-a născut şi a crescut subcultura, limbajul suburban şi impostura. Învăţământul în aste’ vremuri a devenit o spoială, un simulacru a ceea ce ar fi trebuit să fie. Cuvintele acum sunt prea sărace pentru a putea să spună totul. Epoca în care trăim este în plină schimbare, aproape cameleonică, deoarece am început să scoatem pe bandă rulantă din oameni fără valoare, doctori, profesori, avocaţi, judecători etc… îi scoatem dintr-un alambic alchimic al imposturii şi îi punem în poziţii cheie… îi aşezăm în fotolii înalte pe care nu le merită şi nimeni nu se întreabă: cum este posibil aşa ceva?… „Studenţii de carton” au plătit „şpăgi” grase la şcoli particulare (apărute precum ciupercile după ploaie), apoi au mituit profesori universitari şi secretare fără scrupule, fără să fi călcat vreodată pe la cursuri, laboratoare, după caz. Aceşti „studenţi de carton” şi-au cumpărat o diplomă ori mai multe, făcute pe genunchi, că tot este în vogă şi în momentul terminus li s-a deschis efectiv viitorul şi au ajuns în diverse poziţii cheie. Dacă încerci să scuturi un astfel de „element” descoperi că nu are nimic de oferit, nu are măcar un bagaj minim de cunoştinţe ori un limbaj format, elevat căci este un retard, iar prostia care îl „animă” a fost dusă la un alt nivel, încât treptat, treptat vom ajunge să o confundăm cu inteligenţa.

        Acum, nu mai avem aspiraţii, ţeluri, idealuri, vise căci am lăsat totul pe seama curentului subliminal al celor care se ocupă de obscurantizm… Am fost învăţaţi în timp să lâncezim. Ne place comoditatea, ne inspiră să nu facem nimic şi astfel am fost prinşi în mrejele sforarilor subliminali şi am devenit un soi de „legume”, am devenit exact ce s-a dorit de la noi… Am fost îndobitociţi deliberat, intoxicaţi cu mesaje subliminale care ne parvin din toată mass-media prin filme de proastă factură (telenovele), muzică de proastă calitate (manele şi derivatele sale), emisiuni interactive care nu ne învaţă nimic. Tot din mass-media face parte şi internetul care deşi are o mulţime de părţi bune, sistema obscurantistă ne-a dirijat să îi căutăm latura negativă şi să o explorăm, să navigăm în direcţia proastă ca şi cum nu era deajuns că învăţământul a fost denaturat sistematic de la o zi la alta, an după an, până ce nu a mai rămas absolut nimic. Reformatorii învăţământului au fost şi sunt nişte sceleraţi subordonaţi direcţi ai şcolilor masonice surată bună a curentului obscurantist.  În decursul ultimilor ani „căpuşele” acestui sistem de îndobitocire în masă au dat dovadă de determinare la comandă în a distruge sisteme de valori şi astfel de ceva vreme învăţământul românesc scoate numai rebuturi pe bandă rulantă. Ţara este în declin şi nimănui nu îi mai pasă. Sistemul sanitar a devenit zona tuturor „şpăgarilor”. În ultimii ani au fost scoşi la „imprimerie” medici cu diplome fabricate, lucrări de licenţă cumpărate ori furate în grabă de pe internet ori de aiurea, iar plagiatul a devenit cu timpul o modă a sistemului după care au fost amestecaţi cu adevăraţii medici din generaţiile anterioare. Acum avem medici slab pregătiţi, prost remuneraţi aşa că aceşti oameni recurg la tot felul de modalităţi de „rotunjire” a veniturilor. Mita în această ţară a devenit „sport naţional” şi a atins cote alarmante. Acum medicilor, cu siguranţă, nu le mai pasă de jurământul lui Hipocrat… doar bani şi iarăşi bani. Atât!

Totul a fost denaturat, orice ar fi reprezentat pilonii ori piatra unghiulară a unei societăţi moderne a fost demontat, mistificat, deliberat denaturat, falsificat şi întors grotesc cu susul în jos. Nimeni nu se mai consideră suficient de determinat ca să demaşte impostura. Preferăm să ne zbatem într-un spirit de turmă de parcă peste noapte ni s-ar fi făcut operaţii pe creier şi ni s-a grefat ADN de oaie (becalian) apoi înghiţim în sec şi să ne privim salarile ori pensiile diminuate zi după zi de către oameni care se îmbogăţesc de la o zi la alta, de catre oameni făr’ de Dumnezeu.

Acum am ajuns să trăim în întuneric, călătorim prin viaţă dirijaţi fin, subtil, subliminal de către oameni fără suflet ori scrupule către noaptea minţii… noaptea vieţii noastre… călătorim ceas de ceas, către marele NIMIC.

PICĂTURI DE VIAŢĂ

Cosmin ŞTEFĂNESCU

Prizonieri în plasa gândirii altora

Ce credeţi?!!!… Paşii ne poartă zi după zi în vreo direcţie anume?… Avem o ţintă, un ţel ori, este, undeva la zenit, vreun punct terminus?

    Suntem fiinţe logice, chiar dacă de cele mai multe ori ne ghidăm paşii într-o manieră ilogică. Suntem raţionali, iar viaţa ne este împănată de raţionamente învăţate, asimilate în sălile de curs ori, acasă, în sânul familiei. Cine poate să ne spună dacă aceste raţionamente fabricate, studiate, inventate de alte persoane, în alte vremuri, locuri şi în alte conjuncturi, le putem pune şi noi în aplicare în terţe situaţii? Nimeni nu poate să ne spună cu certitudine aceste lucruri!… deoarece descoperirile, invenţiile acestor oameni, au fost bătute în cuie, precum Mântuitorul nostru, Iisus Cristos, pe Dealul Căpăţânii.

Aşadar, noi nu trebuie să mai gândim, deoarece au făcut alţii acest lucru pentru noi. Nu trebuie să ne mai uităm în jurul nostru, pentru că, iarăşi, alţi oameni au făcut-o cu multă vreme înainte. Între timp noi rămânem blocaţi într-o buclă atemporală, în care nu ne găsim locul, pentru că am venit pe astă’ lume mult prea târziu şi nu ne rămâne altceva de făcut decât să vegetăm şi să ne degradăm treptat în promiscuitate.

Cred că suntem un fel de copii după alte copii. Urmărim paşii unor oameni, care s-au stins demult, care au inventat tot ce era de inventat, au descoperit absolut tot ce era de descoperit şi au creat studii profunde ale gândirii, pe care noi trebuie să le urmăm întocmai, chiar dacă, de multe ori, nu se aplică în diferite situaţii ori ne displac în complexitatea lor, pentru că avem o altfel de viziune. Cumva, nu ştiu cum, suntem prinşi, într-o capcană, de către înaintaşii noştri, acei care au văzut, inventat, inventariat, numit tot – sărmanii de noi… suntem efectiv blocaţi în mrejele trecutului, prinşi în pânze de păianjen, ţesute cu mult timp în urmă, hălăduind pe căi  neştiute. Ne-am trezit la viaţă, şi, am descoperit că suntem pierduţi în încrengături, de idei de eoni enunţate, care se aplică ori nu…, biete muşte paralizate într-un carusel, care, se învârte fără să se oprească până la sfârşitul timpului…, timp pe care şi l-au imaginat alţi oameni în vechime, iar noi îl măsurăm pentru ei şi pentru noi, în acelaşi fel, sperând ca şi ei, că suntem nemuritori, pentru că ne-am agăţat de o secvenţă de timp.

     Un tumult de informaţii ne-a parvenit din trecut, iar în prezent aproape că nu mai este nimic de făcut căci, s-a inventat, spus ori gândit totul. Acum, mai apar răzleţ, inovaţii, idei ori invenţii ale înaintaşilor noştri aruncate într-un alambic alchimic al prezentului şi transformate în ceva nou, nemaivăzut.

     Trăim într-o lume care, deliberat, bate pasul pe loc…, facem maşini, pe care le-au inventat alţii, ne croim îmbrăcămintea după cum o făceau cei din trecut, calculăm totul, cu intrumente lăsate de înaintaşi, şi ne clădim viitorul după nişte tipare  prestabilite.

      Cum am mai spus anterior, toate acele invenţii ori studii din vechime au fost înmagazinate, omologate, îndosariate, înregistrate, înseriate în decursul eonilor…. Noi cei din prezent nu am făcut altceva…, doar am strâns toate acestea într-un loc şi apoi le-am răspândit pe tot mapamondul, iar acum nu facem decât să ştergem praful de pe vrafuri de op-uri şi încercăm să înţelegem ce mecanism a dus la apariţia atâtor minuni.

Cu toate acestea, noi rămânem sclavii unui sistem inventat de alţii pentru ei şi pentru viitorime, care, de cele mai multe ori nu se poate pune în aplicare ori prezintă lacune care aşteaptă să fie descoperite.

       Acum călătorim, de la un cap la celălalt al lumii, datorită unor oameni, care au visat la acest lucru. Mulţi dintre aceştia nu au apucat niciodată să-şi vadă visul cu ochii niciodată.

 Zburăm, precum păsările, pe tot mapamondul ori în spaţiu, lucruri care sunt posibile doar datorită unor minţi strălucite precum: inventatorul helicopterului – Leonardo Da Vinci, inventatorul motorului cu reacţie – Henri Coandă, inventatorul rachetei în cinci trepte – Conrad Rudolf Haas, ori a scriitorului de literatură ştiinţifico-fantastică – Jules Verne. Ne-au rămas o multitudine de piese de puzzle din „Profeţiile” ori „Centuriile” împărţite în o sută de catrene, scrise de vizionarul Nostradamus (Michel de Nostredame – faimos medic, cabalist şi farmacist francez), care a reuşit să vadă clar părţi din viitor, iar acest lucru ni l-a împărtăşit criptic şi nouă. Acest vizionar a lăsat viitorimii o temă imperios necesară – decodarea noţiunilor oculte aflate în lucrările sale, pentru a şti ce ne mai rezervă viitorul. Ideal ar fi să ne trezim şi să ieşim din plasa ţesută de înaintaşi de-a lungul timpului şi să mergem mai departe. Având în vedere că o bună parte din invenţiile înaintaşilor au fost făcute pentru a face rău şi încă mai aduc durere, ar fi bine, dacă noi generaţia care încă vegetează, să dăm frâu imaginaţiei şi să inventăm o lume mai bună pentru generaţiile următoare.