Doar om să fii…

EDA

Doar om să fii… 

 Mergeam nepăsătoare odată,

Pe-o stradă foarte aglomerată.
Mulţimi de oameni pe-acolo se plimbau,
Unii erau grăbiţii, alţii abia păşeau.

 

Un şchiop, sărmanul stătea şi privea,
Privea la lumea care tot trecea.
Cu ochii-nlăcrimaţi ofta neîncetat,
Voia doar să se plimbe, dar chipu’i s-a-ntristat.

 

Şi ochii mei erau înlăcrimaţi de milă…
Zicandu-mi : “ce s-a-ntâmplat copilă?”
Dar eu n-am spus nimic , gândeam departe…
Ţineam în mine plânsul, clipele erau deşarte.

 

Mi-e teamă , mi-e teamă de tot ce ne desparte.
Singurul mod etern, ce se numeşte moarte.
Noi suntem muritori şi asta-i un coşmar.
Tot ce lăsăm în urmă va fi şi e-n zadar !

 

Timpul este scurt

A sosit momentul ce l-am aşteptat,
Să mă-ntorc acasă , eu am tot sperat.
Sfârşitul săptămânii îmi zâmbeşte dulce
Şi sine îşi spune :” Acasă se duce !”

Dar acest moment nu durează mult.
Mă voi reîntoarce, timpul este scurt.
Mama e departe şi mi-e greu s-aştept,
Trupul ei divin să îl strâng la piept.

Somnul nu e dulce cum era odată,
Noaptea mă trezesc şi mă simt uitată.
Când priveam la cer , m-am tot întrebat,
Unde este steaua ce m-a protejat?

Cerul nu zâmbeşte…luna se ascunde,
Dimineaţa oare… soarele m-aude ?
Chiar de nu m-aude, vreau doar să răsară…
Căci prezenţa lui nu e doar afară

Anunțuri

Un gând despre „Doar om să fii…

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s