Biserica de lângă drum

Alexandru BIŞAG –  clasa a IX-a A

Biserică de lângă cale

Să-mi spui acum de m-ai uitat.

Căci gândul meu curgând la vale

Sub turla ta a înnoptat.

 

Iar inima-mi tresară-n joc

Când te zăresc , ca altădată

Cum umplii satul cum noroc

Când pâinile joacă-n covată.

 

De te-aş vedea pe-aceeaşi glie

Când temelia ţi-a fost gata…

Acum nu am vreo bucurie

Căci unde-i mama? Unde-i tata?

 

Unde-mi sunt ochii calzi şi uzi,

Unde-ţi sunt preoţii bătrâni,

Unde-i poteca ta cu duzi,

Unde sunt fraţii mei păgâni?

 

Cine e strajă lângă tine?

Acum când lumea îmi e mută

Cine se roagă pentru bine,

Şi cine crucile-ţi sărută?

 

Eu am uitat , căci timpul zboară,

Dar tu , pecetluită-n loc…

Destinul tău mă înfioară.

Tu , dătătoare de noroc!

 

Ce s-a ales de glasu-ţi sfânt,

Al clopotelor de aramă ?

Unde-i acum acel pământ ,

Acele vremi de pus în ramă ?

 

Dar treptele-ţi de fag uscat ?

Unde-ţi sunt crucile de lemn?

Se pare … Timpul le-a uitat…

Unde ţi-e traiul brav şi demn ?

 

Troiţa ta de lângă poartă,

Mai arde doru-n lumânare?

Mai poţi vedea aceeaşi soartă

Lângă un drum lipsit de care?

Acoperişul cel coclit…

Mai e spre cer sau se coboară?

Căci gândul meu nesocotit

Te vede ca o bunăoară.

 

Cum te cuprinzi de frumuseţe

Cu proaspătu-ţi miros de fag

Cu pomii-ţi plini de tinereţe,

Şi scârţâitul surd de prag.

 

Iar geamul tău de dinspre câmp,

Şi crucea ta , lângă ogoare,

Vor vrea să-mi vadă dorul tâmp ?

Te voi vedea pe tine oare ?

 

Aş vrea să intru pe portiţă

La braţ , cu mama şi cu tata,

S-aprindem focul în troiţă ,

Asta mi-ar fi acum răsplata.

 

Dar timpul tot ce l-am avut,

A mers in fugă peste noi,

Acum am şi eu un trecut

Tu ai acum doar vânt şi ploi.

 

Bisericuţa mea de fag ,

Mocneşte dorul frânt în mine

Să-ţi văd portiţa lung şi vag

Să văd şi preotul cum vine.

 

Să strângă lumea iar la sfat,

Dar cine astăzi să mai vie ?

Când universul mut şi mat

Abundă-n ură şi prostie.

 

Ferice cei ce au crescut

Pe când eram şi eu copil ,

Căci tot ce am şi am avut

M-au invăţat să fiu umil.

 

Să-mi văd biserica din nou

Prin amintirile prea multe,

Să fiu eu propriul meu erou

Printre atâtea vise frânte.

 

Biserică de lângă cale,

Eu am crescut,tu te-ai plecat

Pornesc acum , pornesc la vale

Sperând că tu nu m-ai uitat.

 

Şi voi veni iar într-o zi

Plecat umil sub turla ta.

Să ne gândim la ce va fi,

Să-ţi spun cum este viaţa mea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s