Romulus VULPESCU (1933 – 2012)
Să ne iubim cât suntem încă màturi»
Spuneam spre seară, sărutându-ţi sânii.
Să ne iubim, printre dojeni şi sfaturi,
Uitând calendaristica ţărânii.
– Priveşte-mi mâna, crâncena pecete
Ce-a anulat amoruri perimate:
Sigiliul ei – pe coapsa-atâtor fete
Cu-al căror trup am săvârşit păcate.
Reţine clipa: fruntea se usucă
Şi coapsa amuţeşte-n aşternuturi;
Şi tâmpla grea atâta-i de uitucă,
Şi ochii se destramă sub săruturi.
Curând, sau mai târziu, ne vom supune
Îngenuncheaţi Prea-sumbrei Principese,
Ceruţi de rădăcini cu guri nebune,
Multiplicaţi în vrejul care iese.
Opreşte-ţi sus, pe umărul meu, gura:
Restituiţi de cursul clorofilii,
Cu buze vineţii va fi mălura;
Platanul va foşni din verzi sigilii.
TESTAMENT
Ştiind că studiat voi fi în şcoală
Şi clasic voi ajunge (abia mort),
La port şi-n vorbă-s grav, grav mă comport,
Svârl mici biografii pe-un colţ de coală
Şi-s vesel când prevăd cu cât efort
M-o comenta un critic-din-greşală
Găsind că-n orice strofă e-o scofală:
Nu dau pe glosa lui măcar un ort!
Las operele-mi – toate – în ediţii
Cu textul integral ne variétur:
N-am chef ca peste ani neisprăviţii
Pe barba mea să-şi cumpere-acareturi
Şi să petreacă-n Franţa o vacanţă
Cu-o scórie-n doi peri din nu ş’ce stanţă.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
METAMORFOZE 