ÎMBĂTRÂNEŞTE VARA…

Const. MIU

Din august, la jumătate,

Îmbătrâneşte vara, iar:

Zilele pornesc cu toate

Spre nopţile cu felinar.

 

 

Îmbracă vara ruginii

Straiele de carnaval

Cu poale pline de prin vii

Şi mărgele de opal.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Îmbătrâneşte vara – iată:

I-apar şi riduri, vrând-nevrând

Şi nu mai este dulcea fată

Ce afişa surâsu-i blând.

 

 

Acuma e femeie sură,

Pe cap ea poartă o broboadă.

Te uită la ridata-i gură

Ce nu mai coace nicio roadă!

 

 

Îmbătrâneşte vara, iar…

 Privind la ea, acum oftăm,

 Visând, n-avem deloc habar

Că bătrâneţea ei o luăm!