LACRIMA

Const. MIU

Lacrimă fără de vină,

Te-oi ţine la rădăcină

De ochi arşi de-atâta dor –

Ochi de simplu muritor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Inima te-a plâns – sărată,

Că eşti Lacrimă curată.

Fii acuma pentru ea

Lacrimă dulce – de Stea!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Daomne, ruga mea ascultă:

Cu Iubirea Ta, cea multă,

Soarbă-Ţi Lacrima Fecioara,

Adă-n suflet primăvara!

14.07. 2012 – 8, 55

UMĂR de INIMĂ

Const. MIU

 

Plângi cu lacrimi fără număr

Pe al inimii meu umăr!

Plânsul ăsta-ţi face bine,

Vreme plânsului când vine.,,

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ca apoi, să înflorească

Zâmbetul tău de Fecioară

Şi iubirea din el crească,

Aducându-ţi primăvară –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anotimpul preferat,

Multă vreme el uitat,

Iar acum, că-i regăsit,

Este vremea de iubit!

 

 

OCHIUL INIMII

Const. MIU

 

Ochiul inimii te vede

Îmbrăcată doar în verde ;

Ochiul inimii te cere

Toată fagure de miere.

 

 

 

 

 

 

 

 

Ochiul inimii te plânge

Ca o lacrimă de sânge ;

Ochiul inimii suspină

Lacrima ce îl alină.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tu al inimii ochi eşti,

Ca o zână din poveşti –

Lacrimă din ochi, sărată

Cu iubire preacurată.

CASA NEMURIRII

Const. MIU

MOTO:

„Mânca-v-ar raiul!”

Părintele Cleopa

Bine-ai venit în al meu rai

În suflet sărbătoare,

Iar acolo tu să stai,

Căci zilele-s cu soare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Raiul ăsta este strâmt,

Tu mă crede pe cuvânt :

Numai două locuri are,

Dar acolo-i sărbătoare.

 

 

În grădina cea din piept

Eu acolo te aştept,

Să zidim doar cu iubire

Casă întru nemurire.

CURIOZITATE

Const. MIU

 

 

…ţine-acum

o mână la tâmplă,

ca şi cum

ar fi muncită

de gânduri…

Încruntă

din sprâncene

şi scânceşte

ca un prunc dezlipit

prea devreme

de la sânul mamei…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce n-ai da

ca să ştii

ce nu-i convine,

când visează!

10.07.2012

ora 4, 03

OBIŞNUINŢA REVEDERII

Const. MIU

 

Agitată – aşa ai lăsat-o….

Azi,  parcă dormea

somnul pescăruşilor….

Dar ea respira prin valuri,

încreţindu-le uşor la mal.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu s-a mai zbuciumat,

când i-ai salutat

singurătatea,

pentru că se obişnuise

cu a ta…