29/06/2012 – METAMORFOZE

Prof. Dr. Const. MIU

Cartea Nu suntem singuri (convorbiri cu Artur Silvestri), apărută sub îngrijirea dnei Mariana Brăescu Silvestri, la Editura Carpathia, Bucureşti, 2012 (ediţia a II-a) are în corpus-ul său 9 convorbiri cu diverşi scriitori, oameni de cultură şi jurnalişti, avute între 1984-2005 relevă componentele teoretice şi practice ale doctrinei România Tainică numită şi România Profundă, concept iniţiat şi susţinut de distinsul om de cultură – Artur Silvestri.

Într-un interviu consemnat de Veronica Balaj, pentru Radio Timişoara, Artur Silvestri, vorbind despre necesitatea păstrării valorilor tradiţiei, făcea distincţie netă între o Românie de suprafaţă, unde răul proliferează de la o zi la alta, având drept caracteristic spiritul risipitor (şi distructiv – considerăm noi, Const. MIU), şi România Tainică/ România Profundă, unde primează Fapta Mare săvârşită de Oameni Mari.

În alt loc (un interviu realizat de Radu Căjăvanu), aducând în discuţie ideea că la noi, „meritul este înlocuit de cu totul altceva şi nici nu ştii măcar cu ce anume şi care ar fi de fapt această pseudovaloare”, Artur Silvestri opinează cu regret că „Fapta Mare ori nu se cunoaşte, ori nu se recunoaşte” (p. 102). Tot aici, el mai precizează că „De la Vlădica Antonie (e vorba de marele teolog şi om de cultură Antonie Plămădeală – n. n.) am înţeles că pentru Fapta Mare nu trebuie să te aştepţi la nimic.” (p. 108(.

Cum era şiI firesc, într-un alt interviu (realizat de Anca Bărbulescu), fondatorului Asociaţiei Române pentru Patrimoniu (ARP) – desigur, infatigabilul Artur Silvestri – i s-a cerut să precizeze „ce înseamnă Oameni Mari?” (p. 140). Aceştia sunt „cei ce lasă în urmă o Faptă (…), constituind un model istoric şi social” (p. 140). Toate aceste concepte se regăsesc în cartea lui Artur Silvestri – Cuvinte pentru urmaşi. Autorul arată cum a ajuns la concretizarea acestui op: „… adunând în primăvară, câteva zeci de Oameni Mari (la decernarea premiilor anuale ARP – n. n.), mi-am dat seama că sunt atât de diferiţi şi că faptele lor sunt atât de neasemănătoare (…), încât apare, prin ei, un fel de Românie Tainică )…) Şi când am înţeles că în fiecare există o concluzie de viaţă (…), o povaţă, am iniţiat această carte (…) Dar însumate toate aceste contribuţii mărunte conduc la un gen de fluid, care circulă pretutindeni şi care ne dă o uimitoare stabilitate. Aceasta arată că noi nu suntem într-o criză istorică şi că există, dincolo de Româniile de suprafaţă (România lor, a politicienilor şi a magnaţilor, şi România noastră, a oamenilor obişnuiţi – n. n.), o Românie Tainică.” (p. 140-143).

Aici, se impune să precizăm că în interviurile sale, Artur Silvestri discută despre două categorii de Oameni Mari: cei de ieri (intraţi în conştiinţa naţiei) şi cei de azi, „ilustrând Modelul (şi care) sunt lăsaţi deoparte, fiindcă vremurile noastre tulburate nu cultivă continuitatea (…), truda dedicată faptei, ci dimpotrivă – spiritul risipitor, consumismul inutil…” (p. 146). Din prima categorie, Artur Silvestri aminteşte pe cei a căror contribuţie în plan social-istoric şi cultural a devenit publică şi, în anumite împrejurări, destinele lor s-au intersectat cu al său. E vorba despre Dinu Adameşteanu (reputat arheolog – n. n.), scriitorii Emil Cioran, Mircea Eliade şi Adrian Marino, precum şi teologul şi omul de cultură Antonie Plămădeală. Din a doua categorie, fac parte oameni care, prin faptele lor, sfinţesc locul. Prin cartea sa, Artur Silvestri îi face cunoscuţi publicului larg. În interviul acordat Ancăi Bărbulescu, autorul enumără (printre alţii) pe Traian Galetaru, „un învăţător din Comloşu Mic, din Banat, care conduce o revistă sătească, veche de 70 de ani”; „preotul Al. Stănciulescu-Bârda, din Mehedinţi, dintr-un sat, Molovăţ (care) a edita în 15 ani, la editura lui, Cuget românesc, peste 200 de volume (…) şi pe care le-a răspândit în toată ţara şi uneori chiar şi în străinătate”; „Gligor Popi, de 85 de ani, din Banatul Sârbesc, acelaşi gen de cărturar fără vârstă”; stareţul „Modest Ghinea, de la Mănăstirea Cetăţuia din Argeş, care a fondat acum cinci ani o publicaţie (…) – Murmurul Sihaştrilor” (p. 147-148).

Prin activitatea sa prodigioasă: prozator, critic şi istoric literar, foiletonist, istoric al civilizaţiilor, expert imobiliar, ca şi preşedinte al ARP – calitate în care a făcut donaţii de peste 20.000 de cărţi la peste 350 de biblioteci orăşeneşti şi comunale (chiar şi Bibliotecii municipale din Medgidia, ca şi celei de la Liceul teoretic „N. Bălcescu”, din acelaşi oraş, unde noi profesăm), îl putem considera şi pe Artur Silvestri un OM MARE, iar Fapta sa Mare este una Sfinţitoare pentru spiritualitatea românească.