Anarhia sufletului

Mihaela BOTEZATU

Mi-e sufletul pustiu în miez de noapte,

Tăcerea mă sfâşie în mii de bucăţele…

Colind nestingherit de gândurile coapte

E sufletu-mi închis în lanţuri şi curele.

 

E mult prea întuneric în noaptea efemeră

Şi nu mai văd lumina pe cerul vieţii mele…

Dar, totuşi, e în mine o forţă care speră

Că va fi de ajuns lumina dintru stele.

 

Şi mii de întrebări haotic mă atacă

Şi gându-mi obosit, nu ştie a răspunde…

Privirea ucigaşă de lacrimi mă dezbracă

Şi nu găsesc vechi zâmbet ce nemilos s-ascunde.

 

Cu pasul tremurat al gândului fugar,

Ajung din nou la poarta ce duce spre un  hău…

Şi-n colţ de vis pierdut, răsari tot solitar

Căci uşa cea închisă, e-a sufletului tău.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s