Anarhia sufletului

Mihaela BOTEZATU

Mi-e sufletul pustiu în miez de noapte,

Tăcerea mă sfâşie în mii de bucăţele…

Colind nestingherit de gândurile coapte

E sufletu-mi închis în lanţuri şi curele.

 

E mult prea întuneric în noaptea efemeră

Şi nu mai văd lumina pe cerul vieţii mele…

Dar, totuşi, e în mine o forţă care speră

Că va fi de ajuns lumina dintru stele.

 

Şi mii de întrebări haotic mă atacă

Şi gându-mi obosit, nu ştie a răspunde…

Privirea ucigaşă de lacrimi mă dezbracă

Şi nu găsesc vechi zâmbet ce nemilos s-ascunde.

 

Cu pasul tremurat al gândului fugar,

Ajung din nou la poarta ce duce spre un  hău…

Şi-n colţ de vis pierdut, răsari tot solitar

Căci uşa cea închisă, e-a sufletului tău.

Reţetă pentru suflet

Mihaela BOTEZATU

PREMIUL I

la concursul literar ARIPI DE DOR,  ediţia a VII-a, 2012

Alegi cincizeci de grame de speranţă

Şi-aduni încă cincizeci de fericire,

Păstrează tot ce-i rau de bine la distanţă

Şi sufletu-ţi va cuvânta frumos iubire.

 

 

Zâmbeşte şaizeci de minute dintr-o oră

Şi şaizeci de secunde să ai timp să visezi,

Nu-ţi face existenţa o trecere frivolă,

Tratate de iubire, cu aur să semnezi.

 

 

Şi şapte zile dintr-o săpămâna,

Să fii înconjurat de toţi cei dragi

Şi cam treizeci de zile dintr-o lună,

Norocul după tine să-l atragi.

 

 

În colţ de suflet să stropeşti iubirea

În fiecare zi cu fapte bune…

În mugurul de gând tu află nemurirea,

Privirile să-ţi fie la schingiuiri, imune.

 

 

Iar paşii să te poarte pe căile prospere,

Cât timp din fusul vieţii mai împleteşti un fir,

Să nu priveşti cu milă fiinţe efemere,

Ci pune pe-a ta frunte al vieţii, sfântul mir.