PORTRET

Mariana MAZÂLU – XII A, LTNB

Vântul adie uşor

Prin părul ei fin şi mătăsos

De culoarea abanosului.

Pe faţa-i albă..

Doar ochii ei mari şi negri

De-o profunzime sclipitoare

Şi buzele-i ca două petale sângerii

Te fascinează.

Razele soarelui îi mângâie faţa gingaşă.

 

DRUMUL SPRE LUMINA

 

Soarele închide în noi comori

Ce numai sufletul le poate deschide.

Drumul spre lumină

Este unde vrem noi sa fie,

Nici prea aproape,

Nici prea departe.

Cheia destinului nostru

Este speranţa din noi,

Ce creşte şi se înalţă

Precum o gingaşă floare,

Cu vise,

Şi se ofileşte

Atunci când încetăm să

Visăm, simţim, iubim.

 

 

POVESTE

 

Zbor odata cu gândurile mele

Pe aripile îngerilor

Ce ma poartă

Spre înaltul cerului

Şi aud în ecou

Valurile mării

Care îmi cântă din nou

Melodia noastră,

Din oceanul iubirii.

La fel cum o scoică ia cu ea

Cântecul drag al mării,

La fel şi eu, te port

În inima mea mereu.

 

MAGIA IERNII

 

Stau la geam şi privesc

Tabloul amorţit de iarnă.

Afară ninge în continuare…

Gerul a îngheţat întreg ţinutul.

Este o tăcere apăsătoare.

Străzile imaculate

Sunt pavate cu vise,

Şi fulgii dansează uşor

Pe simfonia iernii,

Iar eu sunt prinsă în hora lor

Ce ma poartă pe aripi de poveste.

Totul este magic!