Mariana MAZÂLU – XII A, LTNB
Vântul adie uşor
Prin părul ei fin şi mătăsos
De culoarea abanosului.
Pe faţa-i albă..
Doar ochii ei mari şi negri
De-o profunzime sclipitoare
Şi buzele-i ca două petale sângerii
Te fascinează.
Razele soarelui îi mângâie faţa gingaşă.
DRUMUL SPRE LUMINA
Soarele închide în noi comori
Ce numai sufletul le poate deschide.
Drumul spre lumină
Este unde vrem noi sa fie,
Nici prea aproape,
Nici prea departe.
Cheia destinului nostru
Este speranţa din noi,
Ce creşte şi se înalţă
Precum o gingaşă floare,
Cu vise,
Şi se ofileşte
Atunci când încetăm să
Visăm, simţim, iubim.
POVESTE
Zbor odata cu gândurile mele
Pe aripile îngerilor
Ce ma poartă
Spre înaltul cerului
Şi aud în ecou
Valurile mării
Care îmi cântă din nou
Melodia noastră,
Din oceanul iubirii.
La fel cum o scoică ia cu ea
Cântecul drag al mării,
La fel şi eu, te port
În inima mea mereu.
MAGIA IERNII
Stau la geam şi privesc
Tabloul amorţit de iarnă.
Afară ninge în continuare…
Gerul a îngheţat întreg ţinutul.
Este o tăcere apăsătoare.
Străzile imaculate
Sunt pavate cu vise,
Şi fulgii dansează uşor
Pe simfonia iernii,
Iar eu sunt prinsă în hora lor
Ce ma poartă pe aripi de poveste.
Totul este magic!
