CAMILPETRESCIAN
Delia MICU – clasa a XII-a A
Problematica fundamentală a operei lui Camil Petrescu, fiind una a cunoasterii, majoritatea eroilor se incadreaza intr-o tipologie a inteligentei-cei mai multi sunt intelectuali aflati in cautarea absolutului si cum in lumea reala absolutul nu poate fi atins cei mai multi dintre ei sfarsesc tagic .Nepotrivirea dintre idealul dreptatii absolute si realitatea imediata constituie esenta conflictului din constiinta personajelor.
Ceea ce ii aseamana pe Gelu Ruscanu si Stef Gheorghidiu este faptul ca cei doi sunt insetati de absolut si in iubire. Cei doi vad iubirea in sfera idealului pur,in lumea absolutului abstract; pentru Gelu “O iubire care nu este eterna, nu e nimica”, iar in constiinta lui Stef cei care se iubesc “au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt”.
Dragostea nu i-a schimbat pe niciunul asa cum ar fi fost normal, ci ei au incercat s-o rapeasca, s-o duca in lumea ideilor pure, a absolutului. Cei doi nu pot iubi cu inima, ci cu mintea, iar in momentul in care in relatia lor apare ceva ce nu isi are corespondent in ratiunea lor ,totul se sfarseste. Acel flirt nevinovat din biblioteca dintre Maria si acel Gaian capata pentru Gelu porportiile unei catastrofe, acesta intrerupe definitiv si fara explicatii relatia amoroasa,Maria il defineste excelent pe Gelu:”intre inima ta si inima mea simt mereu lama rece a mintii tale”.Aspirand la dragostea absoluta, Stef Gheorghidiu doreste certitudinea absoluta; el aduna toate indoielile starii interioare si le diseca cu minuozitate, iar apropierea dintre Ela si Grigoriade devine pentru el o tortuta.Ela vede in Grigoriade iesirea din idealismul lui Stef si pasirea in real.
Obsesia si gelozia exagerata declanseaza starea conflictuala interioara.Pentru cei doi, prezenta feminina reprezinta ceva fara de care ei nu pot trai.In viziunea lui Stef “prezenta femeii imi era indispensabila ca morfina unui detracat” si Gelu ii marturiseste Mariei “de la o vreme nu te mai puteam gandi fara mine”.
Ceea ce ii mai aseamana pe Gelu si Stef este faptul ca cei doi sunt incompatibili cu societatea in care traiesc.Penciulescu marturiseste despre Gelu ca :”este prea inteligent pentru ceea ce ofera realitatea, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce vroia el”.Stef Gheorghidiu se considera un “prezentator indulgent si amuzant in lumea asta plina de infamie si prostie”.
A doua experienta fundamentala in viata lui Stef, in planul constiintei existentiale o reprezinta razboiul.Acesta constituie pentru Camil Petrescu un punct esential al intelectului; reprezinta un punct terminus as dramei lui Stef,Aceasta experienta a fost cea care l-a salvat de la moarte.
Dupa o iubire esuata, Gelu Ruscanu traieste o alta experienta a starii, dar de data aceasta in plan social, el devine aparator al dreptatii absolute.
Atat Gelu cat si Stef isi construiesc ideile pe o iluzie si sunt invinsi de adevar.Stef are posibilitatea de a se salva, insa Gelu nu are aceasta oportunitate si decat sa cada prada profanului prefera sa moara ca un invingator si nu ca un invins.
METAMORFOZE 