Cosmin ŞTEFĂNESCU
Lumea se năruie zi dupa zi
Privim ruinele şi nu întelegem
Ce se întamplă
Cine este posesorul
Viselor noastre?
Şi de ce se joacă cu ele
În acest mod?
De ce nu le lansează
Într-un zbor maiestuos
Înaripate cu speranţe infinite
Aşa cum ar fi fost firesc
Dar nu!… nu se mai poate!
Este imposibil
să se mai întample aceste lucruri
Nu este de dorit
Sunt alte planuri
Planuri în planuri
Jocuri de-a v-aţi-ascunselea
În neştiut
Iar în acest loc se naşte
O nouă supă primordială
A celor care vor să schimbe totul
Să creeze un nou univers
Condus doar de ei
Un nou Big Bang
Nascut într-un creuzet
al marelui nimic
De unde aceşti măscărici
Să ne tălmăcească
doar visele lor bolnave
Şi acelea de putere.
Esenţă de bucurie
Ne-am scufundat în amintiri
Şi ne-am bucurat vremelnic
De vechi uitări
Dar timpul a trecut ca un vânt zănatic
Venit din trecut şi călătorind către viitor
Iar peste noi timpul s-a aşternut
În diferite anotimpuri
Mai este puţin
Până când se va aşterne iarna
Peste noi şi sufletele noastre
Iar noi zâbovim pentru o clipă
Cât o eternitate
Într-o vâltoare de amintiri vechi şi noi
Şi le cernem din zările uitate
De neghina unor amintiri fără importanţă
Şi le aducem în prezent pentru a le retrăi
Pentru a vedea încă o dată
Esenţe de bucurii fără seamăn
Ce ne-au păstorit
În timpul primăverii vieţii noastre.
METAMORFOZE 