Marele creuzet?

Cosmin ŞTEFĂNESCU

Lumea se năruie zi dupa zi

Privim ruinele şi nu întelegem

Ce se întamplă

Cine este posesorul

Viselor noastre?

Şi de ce se joacă cu ele

În acest mod?

De ce nu le lansează

Într-un zbor maiestuos

Înaripate cu speranţe infinite

Aşa cum ar fi fost firesc

Dar nu!… nu se mai poate!

Este imposibil

să se mai întample aceste lucruri

Nu este de dorit

Sunt alte planuri

Planuri în planuri

Jocuri de-a v-aţi-ascunselea

În neştiut

Iar în acest loc se naşte

O nouă supă primordială

A celor care vor să schimbe totul

Să creeze un nou univers

Condus doar de ei

Un nou Big Bang

Nascut într-un creuzet

al marelui nimic

De unde aceşti măscărici

Să ne tălmăcească

doar visele lor bolnave

Şi acelea de putere.

 

Esenţă de bucurie

 

Ne-am scufundat în amintiri

Şi ne-am bucurat vremelnic

De vechi uitări

Dar timpul a trecut ca un vânt zănatic

Venit din trecut şi călătorind către viitor

Iar peste noi timpul s-a aşternut

În diferite anotimpuri

Mai este puţin

Până când se va aşterne iarna

Peste noi şi sufletele noastre

Iar noi zâbovim pentru o clipă

Cât o eternitate

Într-o vâltoare de amintiri vechi şi noi

Şi le cernem din zările uitate

De neghina unor amintiri fără importanţă

Şi le aducem în prezent pentru a le retrăi

Pentru a vedea încă o dată

Esenţe de bucurii fără seamăn

Ce ne-au păstorit

În timpul primăverii vieţii noastre.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s