Const. MIU
– Nu-i aşa că noua metodă de învăţare vă place?
– Daaa! se auzi răspunsul în cor.
– V-am zis eu că o să îmbinăm utilul cu plăcutul! se lăudă profesoara.
– Facem un adevărat cenaclu literar, profa! O măguli o elevă din prima bancă.
– Se poate spune şi asta… Noi însă facem ceva inedit: GEOGRAFIE LITERARĂ.
Noua metodă de învăţare – activ-participativă –, pe care o propusese Carmen Ţibanbu elevilor săi, la începutul anului şcolar, a dat roade imediat ce a fost explicată şi exemplificată. Elevii scăpau de corvada învăţării mecanice, fără nicio tragere de inimă! Mai mult chiar, cu ajutorul noii metode îşi puteau etala creativitatea literară, mai cu seamă că li s-a promis că cele mai izbutite creaţii vor fi publicate în revista şcolii şi pe blogul acesteia.
– Azi, vom lucra mai mult la clasă! avertiză profesoara. Nu vă mqai dau mult hulita – de unii – temă pentru acasă… Ştiu că expertului în temele aşa-zis lucrate acasă n-o să-i convină, pentru că-i iau pâinea de la gură şi n-o să mai aibă ce fura de pe net…
– De ce mă faceţi hoţ, doamnă profesoară? ceru lămuriri un flăcău, spre care se uitase cu subînţeles Carmen Ţibanu.
– Te simţi cumva cu musca pe căciulă, domnule Lupescu?
– V-aţi uitat la mine, lămuri elevul apostrofat.
– N-am dat nume! se apără femeia.
Clasa explodă într-un râset zgomotos şi prelung.
„I-a dat peste nas!” comentă cineva.
– Ziceţi mai bine care sunt noile cerinţe de azi şi o să vedeţi că le voi face faţă, se lăudă cel vizat, fără a lua în seamă chicotelile şi comentariile răutăcioase, care încă se mai auzeau.
– La notare, voi ţine cont de creativitate, spontaneitate şi originalitate.
– O. k… Corect… Bun aşa! Ne convine! Se auziră mai multe voci, care încuviinţau cele propuse.
– Lecţia de azi e în legătură cu Turismul de pe litoralul nostru… Pentru început, vom discutat despre noutăţile de la Vama Veche.
– Ce-avem de făcut pentru asta?
– Spuneţi tot ce ştiţi într-un catren… Timp de lucru – zece minute!
– E puţin! protestară elevii.
– Biine – cinşpe, treacă de la mine… Asta aşa, ca să vă inspire muza ori muzoiul, glumi profesoara.
Spre surprinderea ei, foarte curând văzu mai multe mâini ridicate – semn că se crease o adevărată emulaţie.
– S-o auzim pe Cristina! ceru profesoara.
– La Vama Veche ne-adunăm,
Să petrecem, să cântăm…
Iar deviza de turişti:
Noi suntem ECOLOGIŞTI!
– Bravo!… Bravo!
– Ce mişto! aprobară câţiva colegi.
– Asta ai zis-o, că ştii că sunt o ecologistă înrăită, observă Carmen Ţibanu, fără a scăpa ocazia de a se lăuda.
– Nu doamnă!… Adică, ba da, ştiam… Dar mă gândeam că putem face şi puţină educaţie civică… Nu vedeţi că ăştia la TV arată munţii de gunoaie lăsate după astfel de manifestări culturale!…
– Ia, să-l ascultăm pe rocker-ul Dănuţ Munteanu, noul poet al clasei…
Acesta se ridică de la locul lui şi se duse în faţa clasei. Le făcu semn altor doi colegi să-l urmeze.
– Cu Alen şi Adi suntem în formaţie completă, explică el.
În timp ce Dănuţ citi cu voce joasă textul, ceilalţi băieţi mimară acompaniamentul: unul făcea pe bateristul, celălalt pe chitaristul:
– Rock-ul are capitală
Vama Veche – doar în vară.
La beţie suntem toţi –
Doar „vame” şi vamaioţi!
Toată lumea aplaudă frenetic.
– Vă faceţi publicitate, fu de părere profesoara, zâmbind.
– Ne pregătim pentru balu’ bobocilor! se lăudă şeful formaţiei. Şi profităm de orice ocazie, să repetăm….
Uitându-se cu atenţie la cei care stăteau cu mâna ridicată, Carmen Ţibanu îl văzu şi pe cel cu care polemizase.
– Ia, să vedem isprava domnului Lupescu, mimă ea curiozitatea.
Acesta, ridicând un deget în semn de avertisment, declamă:
– An de an, la Vama Veche
Unii-şi caută pereche…
Altele se dau pe spate,
C-au rămas ne-mperecheate!
Râsete înfundate, acoperite de apaluze. Toată lumea ştia la ce făcuse aluzie flăcăul.
*
După ce intră în clasă, Carmen Ţibanu trânti lucrările elevilor pe catedră.
– Lupescule, e bătaie de batjocură ce-ai scris dumneata! spuse ea nervoasă. Ai trei!
Elevul luă lucrarea şi se întoarse la banca lui. Se uită apoi ce-a scris şi colegul său, apoi explodă:
– Doamnă, chiar că e bătaie de batjocură!
– Iar vociferezi?… Ce nu-ţi convine?
– La lucrare, ne-aţi spus să scriem ce ştim despre Carpaţi?… E aşa sau nu?
– Exact.
– Ne-aţi dat voie să colaborăm între noi, colegii… Da sau nu!…
– Da, dragă, şi ce-i cu asta?
– Păi, Luci, colegu’ meu, a scris aşa: Carpaţi – sunt ţigări cu şi fără filtru.”… La fel am scris şi eu… Numai că el a luat cinciu’…
– Ai că eşti obraznic!
– Nu, doamnă!
– Ceee, crezi că te persecut,? Nu ţi se pare că eşti cam tupeist?!
– Nici pomeneală!… Voiam doar să vă spun că e prima dată când aţi fost nepărtinitoare cu mine!
– Cum adică?!
– Păi, Luci a scris că ţigările Carpaţi cu filtru se deosebesc de celelalte, pentru că au ca siglă – între munţi şi brazi – un cap de cerb…
– Şi?…
– Eu am scris: Nu sunt de acord cu Luci!
– De ce?
– E la mintea cocoşului. NU SE VEDE SEXUL!
METAMORFOZE 