Eternul

Cristina ILEA

Când luna dintre nori

Amarnic, crud străluce,

Aşa şi gândul tainic,

Către cer mă duce

 

Iar stele căzătoare

Se-aruncă din neant,

Către pământul aspru

În mare înecat.

 

Zâmbea adând şi dorul

Din tainice priviri,

Cum rece se încheagă

Eternele-amintiri.

 

 

Istorică

Din pagini prăfuite

Pruternice, răzleţ,

Fiinţe mâzgălite

Se conturau semeţ.

 

Din vremuri mult apuse

Cu zâmbete vioaie,

Ziceau poveşti nespuse

Din aprige războaie.

 

Şi când apusul zboară

Lăsând o umbr’ ascunsă,

În cărţi se-ascund ei iară,

În pace nepătrunsă.