„Vă salută moşu’!”

Carmen RADU

Dacă ar fi trebuit să mă încadrez în doar două rânduri, aş fi spus atât: şi cărţile au un Suflet al lor: Sufletul celor care le-au scris şi Sufletul celor care le-au citit, le-au trăit ori le-au visat.
„Drumul amintirilor”, cartea d-lui Ionel Echim, este cartea unei vieţi, o radiografie sentimentală a unor întâmplări, ale unor momente de neuitat.
„Drumul amintirilor” ne invită, cu tot dragul autorului, să poposim într-un moment de taină, asupra versurilor sale, spunând la un moment dat:
„Vă doresc să aveţi parte
De o lectură plăcută.
Adevăr grăiesc în carte
Espre viaţa mea trecută.

De vă place, să îmi spuneţi
Ca să scriu şi altădată.
Dacă nu, puteţi s-o rupeţi
A mă las şi o fac lată.”
Citind versurile acestea, gândul m-a purtat spre acea pictură naivă a pictorilor- ţărani, spre miraculoasele desprinderi din realitate surprinse şi apoi desenate de o mână neînvăţată cu penelul, dar care, prin genialitatea nativă au făcut să nu moară clipa.
Bunicul sfătos al „Drumului amintirilor” a fost doza mea de optimism. Am citit versuri blânde, duioase, fermecătoare prin mesajul transmis.
Exemple: „Copilăria” – p.8
„Visătorii” – p. 33
Am citit versuri prin care au străbătut nostalgii cu gust de lacrimi: sunt versurile despre părinţi, despre copilărie, despre anii demult trecuţi ai tinereţii.
Exemple: „Casa părintească” – p. 26
„La clacă” – p. 38
„Vis împlinit”- p.45
„Fotografia”- p.47
„Părinţii”- p.57
„Pe prispa casei”- p.67
Am mai citit versuri de meditaţie asupra a ceea ce a fost, dar şi a ceea ce va veni. Am citit versuri amare, de neputinţă, poate de revoltă împotriva destinului – „Postul” – p.28.
Şi cu toate acestea, urmează iar optimist: „Eu” – p.69.
Mai are moşul sfătos o poezie, un fel de „râsu-plânsu”, o incursiune mai altfel prin anotimpuri: „Anotimpuri”- p. 48. Este, de fapt, un alt fel de a spune că niciodată nu e momentul…
Vă invit la lectură pentru că moşul sfătos are câte un îndemn pentru fiecare din noi, are anii unei vieţi lungi şi frumoase, cu greutăţi, cu bucurii, cu neajunsuri, cu fericiri, dezamăgiri, dar nu cu regrete.
Vă oferă câte puţin din fiecare, armonios proporţionate, astfel încât rezultatul final este şi plăcut la gust, dar şi uşor de digerat.
Nu mai dau detalii, dar o recomand cu toată căldura: o carte ce merită a fi citită, chiar şi numai din urmatoarele motive: este optimistă iar întrebările pe care le pune sunt şi întrebările noastre.
Răspunsul la aceste întrebări, aşa cum le-a dat autorul prin versurile sale, îl veţi afla atunci când veţi citi cartea.
Vă salut cu respect, domnule Echim!
Vă mulţumesc pentru o lecţie de viaţă!

4 iunie 2011
METAMORFOZE

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s