poeme

MARIANA ALEXANDRA CREANGA

MAREA

Marea calma si stralucitoare

Saruta rasaritul cu valurile ei albastre

Asteapta soarele sa straluceasca

Pe nesfarsita bolta cereasca.

Soarele, cu fluturele sau de raze,

Ii da in dar prietenei lui;

O hora de culori ametitoare

Si lumina  cea incantatoare.

Ii multumeste marea cea albastra

Prietenului ei cu chipul de lumina

„-Esti candela eterna, soare,

Si iti ofer albastrul meu de floare”

AMINTIRE

Un  inger  al  amintirilor

Pluteste  in  mintea  mea,

Si, parca  imi  spune ca,

Totul  nu  a  fost  in  zadar.

Visul  copilariei,

Ce  creste, creste  si  iar  creste

Niciodata  nu  se  va  stinge.

Murmurul  tacerii  plange

Si spune ca acele clipe

si doruri ale  copilariei

Deloc  nu  vor   reveni.

Ce-a  fost  odata, demult,

Nu  va  mai  fi  niciodata…

Dor  de  vara

Vara  in  pulberi  de  aur  s-a  pierdut

Azi  doar  retraiesc  amintiri  din  trecut.

Trupul, infiorat,  uneori  imi  tremura

Iar  un  gand  nefericit  parca-mi  murmura.

Vara,  mereu  dorul  mi  l-ai  calauzit

Si  cu  frunze  verzi  mi  l-ai  invelit.

Acum  stau  privind  bruma  de  clestar

Si  sper  sa-mi  dispara  dorul  amar.

Dar  pana  cand  cerul  cu  pamantul  se  va  uni

Si  muntii  din  loc  se  vor  urni

Eu  te  voi  astepta  cu  speranta-n  suflet

Pe  tine,  vara,  cu-al  tau  verde  zambet.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s