MARIANA ALEXANDRA CREANGA
MAREA
Marea calma si stralucitoare
Saruta rasaritul cu valurile ei albastre
Asteapta soarele sa straluceasca
Pe nesfarsita bolta cereasca.
Soarele, cu fluturele sau de raze,
Ii da in dar prietenei lui;
O hora de culori ametitoare
Si lumina cea incantatoare.
Ii multumeste marea cea albastra
Prietenului ei cu chipul de lumina
„-Esti candela eterna, soare,
Si iti ofer albastrul meu de floare”
AMINTIRE
Un inger al amintirilor
Pluteste in mintea mea,
Si, parca imi spune ca,
Totul nu a fost in zadar.
Visul copilariei,
Ce creste, creste si iar creste
Niciodata nu se va stinge.
Murmurul tacerii plange
Si spune ca acele clipe
si doruri ale copilariei
Deloc nu vor reveni.
Ce-a fost odata, demult,
Nu va mai fi niciodata…
Dor de vara
Vara in pulberi de aur s-a pierdut
Azi doar retraiesc amintiri din trecut.
Trupul, infiorat, uneori imi tremura
Iar un gand nefericit parca-mi murmura.
Vara, mereu dorul mi l-ai calauzit
Si cu frunze verzi mi l-ai invelit.
Acum stau privind bruma de clestar
Si sper sa-mi dispara dorul amar.
Dar pana cand cerul cu pamantul se va uni
Si muntii din loc se vor urni
Eu te voi astepta cu speranta-n suflet
Pe tine, vara, cu-al tau verde zambet.