Flori de mai

Cristina ILEA, cls a XI-a A – L.T.N.B

« Când florile de mai

Se vor deschide-n soare,

Iubite să mai stai

În zile amăgitoare.

Şi când ele se vor duce

Într-o lume mai cinstită

Clipa toată va fi dulce

Şi de suflet absorbită… »

Astfel zise trist iubita,

Legănându-se-ntr-un tei;

Primavara cea-nsorită,

Se închină dragostei,

Iară zâna argintată,

Scăpăra lumini de mai,

În dantelă-aristocrată,

Cuprindea întregul plai.

Sakura

În alb şi roz picta-vom lumea-ntreagă,

Iar vântu cald în lume ne dezleagă,

S-aducem parfum, lumină şi culoare,

Toate-n zi de sărbătoare.

Ca toţi oamenii să citească

În a noastră scriere pământească

Grandioasă-arhitectură

Patru petale, parfum, literatură…  

POEME

Hűlya CURTAMET (clasa a XI-a A)

Închide ochii,

Şi simte roua ierbii de dimineaţă,

Vântul dulce al primăverii

Mireasma florilor de mai.

Întinde mâna

Şi apucă o rază de soare,

O rază de speranţă,

O rază de iubire !

 

Femeia

Te aşteaptă, te-nţelege.

Te indeamnă şi te iubeşte,

Tu când vrei iţi şi găteşte.

E frumoasă, e fragilă,

Şi tot timpul îi este milă.

Plânge, boceşte,

Când la telenovele priveşte.

Sculptat corpul i-a fost,

Din trup bărbătos.

Tenul atât de fin ii este,

Privirea-i parcă din poveste.

Prinţesa trebuie s-o strigi,

E FEMEIA ce să-i zici?